„Nu m-am facut pilot că n-au vrut părinții”

Vali Strîmbu – pasionat înrăit al aviației, aeromodelist, tatăl meu;


Începuturi

A început să dezvolte această pasiunea pentru aviație încă din perioada când era la grădiniță. Visa să ajungă pilot. A mers la cursuri de traforaj la Casa Pionierilor și și-a construit singur primul avion din lemn în clasa a treia. Își amintește că: „era ușor de bot și nu zbura, așa că i-am lipit niște plumb. Nu știam cât să pun. Am pus destul de mult și i-am dat drumul de pe un deal plin de oameni. Bineînțeles că am lovit pe cineva. Era dealul plin de oameni, era 1 Mai.”

Mi-a povestit că de multe ori fugea de acasă doar ca să arunce avioanele construite de el de pe deal. Și că le ascundea prin casă pentru a nu rămâne fără ele.

Sursa: codlea-info.ro

„O PIERDERE DE VREME”

Își mai amintește și că bunicul meu rupea avioanele pe care le construia. Credea că era „o pierdere de vreme”. Chiar și așa, dorința lui a fost dintotdeauna să devină pilot. A vrut să urmeze un liceu care l-ar fi ajutat să meargă în această direcție, lucru care nu s-a întâmplat. A ajuns lăcătuș mecanic, iar ulterior: vopsitor auto. Cea de-a doua ocupație i-a afectat starea de sănătate, fapt care nu i-a mai permis să lucreze în acea industrie.

Teama și neîncrederea în ideea de a zbura cred că i-au determinat pe bunicii mei să îi îngrădească dreptul la libera alegere în privința carierei dorite. Consider că în perioada respectivă frica de zbor era mult mai puternică decât acum și că acesta a fost de fapt motivul principal al opunerii bunicilor mei.


După o perioadă…

După o perioadă de pauză  a revenit la activitatea de a construi aeromodele și de a învăța să le piloteze de la sol printr-o radiocomandă. Și-a achiziționat primul model și prima radiocomandă și a investit mai mult timp în pasiunea lui. S-a înscris într-un club de aeromodelism din Brașov și a început să se antreneze. Într-o perioadă îmi amintesc de faptul că vara rar omitea zile în care să nu meargă „la zbor”. Era foarte încântat

*Aeromodelism = Sport aviatic care constă în proiectarea, construirea și lansarea de aeromodele.
*Aeromodel = Machetă de avion sau de planor. 


Avansare

Pe parcursul anilor de antrenament a învățat și să își repare aparatele de zbor accidentate, iar în prezent lucrează în atelierul de acasă la construcția unui planor performant de competiție.

Faptul că a învățat să facă aceste lucruri i-a adus un loc de muncă într-o companie franceză care se ocupă de construcția de elicoptere pentru a repara palele lovite. Acest lucru s-a întâmplat chiar dacă la momentul angajării nu era calificat în a face asta.


TRANSMITEREA PASIUNIi

Îmi aduc aminte că aveam vreo 12-13 ani când m-a scos prima dată „la zbor”. A vrut să mă învețe și pe mine să pilotez aeromodele radiocomandate, să-mi insufle aceeași pasiune. M-am antrenat o perioadă destul de îndelungată ca să îmi dezvolt abilitățile în direcția asta, dar nu am reușit să avansez  deloc. Pe mine mă fascina doar zborul în sine și mă vedeam la manșa acelui aeromodel.


“Nu am avut nici un instructor se pilotaj. Tata m-a învățat tot”.

Fratele meu, în schimb, a avut mai mult drag pentru acest sport și acum îl practică. “Particip la concursuri Interne, Internaționale și Mondiale.”.  A și câștigat numeroase premii. “Cel mai important premiu al meu este locul întâi la un campionat intern”. Îi place tare mult aeromodelismul. A încercat să piloteze mai multe categorii de aeromodele, însă tot cele radiocomandate sunt cele care îi sunt cele mai dragi. La această categorie are și cele mai multe rezultate în cadrul concursurilor.


Tata m-a sfătuit de multe ori să fac alegerile pe care eu le consider potrivite pentru mine în educație, carieră și nu numai.


Leave A Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *