Apicultura este considerată a fi una dintre cele mai vechi ocupații cunoscute, însă apicultorii par să renunțe din ce în ce mai des la albinele lor. Ultimii ani au avut un impact considerabil asupra populației albinelor, dar și asupra prețurilor mierii și a traiului apicultorilor. Ajutorul financiar oferit de stat există, însă este mult prea mic pentru a ajuta cu adevărat apicultorii români. Deși apicultura este foarte importantă, atât pentru agricultură, prin polenizarea culturilor, cât și pentru contribuția lor fundamentală la menținerea echilibrului ecologic și a biodiversității, statul român întârzie considerabil în a ajuta această profesie.

Conform agroinfo.roComisia Europeană propune mărirea bugetului pentru ajutoarele din apicultură la 60 de milioane de euro, însă asta după anul 2022. Până când se ajunge la a pune în practică această propunere, apicultorii români speră să se includă o subvenție directă pe comunitate de albine, începând din 2020. De asemenea, se consideră că ar trebui să se acorde apicultorilor scutiri fiscale , având în vedere importanța lor pentru agricultură și mediu. Totuși, nimic nu a intrat încă în vigoare și sunt doar idei pentru viitor, iar apicultorii încă rămân la ajutorul mic de la stat care nu le acordă suficient ajutor în domeniu.


El este Alempi Pavel, un apicultor situat în Dobrogea și, de asemenea, tatăl meu. Pavel trăiește în Slava Cercheză, în județul Tulcea. În 2009 s-a hotărât că apicultura îl atrage și și-a început afacerea cu cinci stupi. Acum, în 2020, Pavel are 160 stupi, mult mai multă experiență și o grămadă de cunoștințe, dar parcă toate astea nu sunt de ajuns. Am povestit puțin cu el despre albine și despre neajunsuri pentru a înțelege mai bine problemele apicultorilor situați în România.


PAvel ne povestește despre motivele care au dus la declinul apiculturii românești

L-am întrebat pe Pavel din ce an a început să se simtă scăderea profitului din mierea de albină, iar el a glumit spunând că în anul 2009, când s-a apucat el, “cu 5 stupi mergea binișor.”

“În 2012 s-a simțit mai tare că începuse să scadă, în 2015 am simțit tare de tot și cred că 2019 a fost cel mai prost an de până acum”, ne spune tatăl meu. Și-a amintit de unde a pornit prețul mierii de albine când era el la început și unde a ajuns acum. În 2012 mierea de salcâm era 17 lei pe kilogram, iar din 2014 a urcat la 19 lei și așa a rămas, însă mierea de salcâm este din ce în ce mai greu de procurat. Mierea de rapiță și de floarea soarelui se vindea la 11 lei în 2012, iar acum a scăzut până la 6 lei pe kilogram. Mierea de tei a scăzut de la 13 lei la 9 lei. “Oricum, foarte puțin.”, a declarat apicultorul. Unul dintre motive ar fi că au intrat pe piața românească alte țări care au fost scutite “din nu știu ce motive” de taxe vamale și au dat mierea mult mai ieftin, cam la preț de producător. “Așa a scăzut prețul mierii și acum suntem și noi nevoiți să dăm mai ieftin”. A mai scăzut și pentru că prin anul 2014 a crescut numărul apicultorilor cu 47%, iar în România nu se consumă chiar atât de multă miere, deci prețul scade automat. Acum însă, acești apicultori abandonează domeniul pe rând, văzând că nu sunt câștiguri considerabile.

Mi-a spus că lui îi place mult și nu ar renunța, dar dacă nu ai un job sau o altă afacere din care să scoți bani pe lângă apicultură ești ca și mort. Pentru un bănuț în plus ar merge, asta numai dacă îți place pentru că este mult de muncă și sunt multe investiții de făcut.

Motivele din cauza cărora nu mai merge așa de bine apicultura nu țin numai de planul financiar. Sunt tot felul de pesticide nocive pentru albine și nu numai, mai este și o invazie de păduchi în rândul albinelor pentru că au devenit rezistenți la tratamente. “Mai apare și nosemoza, o boală care afectează intestinele albinei și apare din cauza nesterilizării corespunzătoare a ramelor, din cauza păduchilor, apare iarna din cauza mizeriei când nu ies albinele din stup la curățit”. Pavel ne spune că și schimbările climatice afectează albinele. Cel puțin la salcâm, gerurile primăvăratice târzii îl afectează destul de tare. Salcâmul a fost mereu cultura de bază a apicultorilor români pentru că mierea de salcâm este cea mai scumpă dintre toate, dar în ultimii 3-4 ani salcâmul dă din ce în ce mai puțin nectar. În cazul teiului, foarte multe albine mor când vine timpul lui. Fiind întrebat de ce, Pavel a răspuns ezitant:”Se spune că dacă nu este umiditate iarna, teiul nu dă nectar vara, și dacă nu dă nectar, floarea creează un nectar nociv pentru albine. Nu știu cât este de adevărat!”.

Abordând problema florilor autopolenizante, apicultorul ne spune că la rapiță și la floarea-soarelui majoritatea culturilor sunt autopolenizante. Problema cu aceste culturi este faptul că albina nu ajunge la nectarul florilor, deci nu există producție. “Dacă albina se chinuie să ajungă la nectar se uzează și moare de la uzură”. Deci, albina obosește în drumul ei către nectar și se suprasolicită, moartea fiind inevitabilă. În urma tuturor problemelor care vizează apicultura din România, singura întrebare rămasă este dacă merită ca un apicultor să rămână în acest domeniu. Pavel a răspuns prompt, destul de dezamăgit: “Dacă vrei să trăiești din apicultură în România, ai murit deja. N-ai cum. Sunt mulți care s-au lăsat deja. Investițiile pe care le faci în fiecare an nu le scoți, îți dai seama că nu merită. Mulți au abandonat albinele și cred că mulți vor abandona și în continuare. Decât să muncești pe nimic, mai bine stai degeaba.”


Domnul Alempi părea dezamăgit de situație în timp ce discuta cu mine, și pe bună dreptate. Totuși, el consideră că dacă îi place nu merită să renunțe la atâția ani de muncă. Faptul că toate situațiile par să fie împotriva acestei ocupații, într-un viitor apropiat o să fie prea puțini apicultori rămași pe piață, iar asta va duce și la o scădere drastică în rândul populației albinelor din România.


declinul apiculturii poate amenința securitatea alimentară mondială

Dacă dăm un search pe Google, găsim o groază de titluri alarmante care țin să atragă atenția asupra problemei albinelor nu numai în România, ci pe plan mondial. Motivele sunt aceleași pe care ni le-a enumerat și Pavel. Declinul apiculturii și scăderea apicultorilor este o problemă majoră pe care mulți nici nu o conștientizează.

Leave A Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *