Cred că fiecare dintre noi are cel puțin o persoană în viața lui pe care o admiră și respectă, dorindu-și să îi urmeze exemplul. În ceea ce mă privește pe mine, bunicul este omul de la care am avut multe de învățat, printre care: dedicarea față de semeni, dragostea pentru animale și natură, seriozitatea, perseverența, profesionalismul.

Bunicul – în cabinetul său

Bunicul meu, doctorul Emil Crișan, s-a născut într-un sat micuț, localizat în frumoasa Țară a Hațegului. Provine dintr-o familie de oameni simplii, dar harnici și respectați de cei din jur, care se ocupa cu muncile câmpului, dar mai ales cu creșterea animalelor. Mama și bunicul i-au insuflat dragostea față de acestea, iar de la tatăl său, care era oficiant sanitar, a moștenit dorința și ambiția de a salva cât mai multe vieți. După absolvirea Liceului Teoretic din Hațeg, și-a continuat studiile în cadrul Facultății de Medicină din București, pe care a finalizat-o cu nota 10, fiind șef de promoție. 

Diploma de licență a bunicului

În acei ani, repartițiile la locurile de muncă se făceau în funcție de medie și de locurile disponibile în regiunile țării. Datorită rezultatelor foarte bune cu care a finalizat facultatea, bunicul a avut oportunitatea de a alege locul în care își dorește să profeseze. Fără îndoială, a ales să rămână în mediul rural, mai precis, în comuna Densuș, din județul Hunedoara, aproape de casa părintească. 

Bunicul sau „doctorul – fermier”, cum i se mai spune, este un om căruia nu-i plac lucrurile făcute pe jumătate. Este adeptul teoriei pașilor mărunți, dar siguri, perfecționându-se și citind „tot ce-i cade în mână”, solicitând, de asemenea, și sfaturi de la specialiști. O fire blândă, dar cu un temperament energic, gata să asculte oricând durerile fizice ale semenilor săi, uneori chiar și pe cele sufletești, bunicul a avut parte de nenumărate satisfacții profesionale. Dintotdeauna a ales să rămână în anonimat, deși a avut posibilitatea să fie director de spital la oraș. De-a lungul carierei, a rămas un om modest, dorind ca faptele să vorbească pentru el, și nu vorbele.

Atunci când a venit vremea pensionării, i s-a rezervat dreptul medicilor de a continua să profeseze. Fără să stea prea mult pe gânduri, a ales să își continue activitatea, ajutându-și semenii până în prezent.  În continuare este foarte solicitat, ceea ce demonstrază că experința și competența mai au un cuvânt de spus. Chiar și în perioada pandemiei, s-a deplasat de multe ori la casele pacienților. Într-unul dintre cazuri, a fost necesar să meargă pe jos pe o distanță de 3 km, deoarece drumul nu era deszăpezit, iar accesul cu autovehicolul nu era posibil.

În prezent, încă mai activez ca medic de familie, ajutându-mi colega căreia i-am cedat locul la cabinet. De asemenea, răspund și altor solicitări din partea pacienților, deplasându-mă oricând este necesar la domiciliul acestora, pentru a-i consulta.

Emil Crișan

După revoluție, bunicul a avut oportunitatea de a înființa o fermă de ovine, caprine, bovine și cabaline, pe care a întreținut-o cu destul de multă greutate. Acest lucru a fost cauzat și de faptul că mâna de lucru a început să reprezinte o problemă, zona și țara depopulându-se prin emigrarea multor persoane la muncă, peste hotare. Cu toate acestea, gândul de a renunța complet la acest loc, a fost și este departe de el, sperând că poate unul dintre nepoți, va continua sa aibă în grijă ferma. Cu multă plăcere și strădanie, a reușit să împletească activitatea profesională cu creșterea animalelor. 

În timpul meu liber, mă ocup de această microfermă. În momentul de față, mai am doar câteva oi, un ponei, un măgar și doi cai, care mă bucură ori de câte ori mă aflu în preajma lor. Îmi place să le îngrijesc, fiind o destindere, o activitate care mă împrospătează și mă ajută să îmi păstrez energia de care am nevoie, pentru a continua.

Emil Crișan

De curând, primarul și consilierii locali au hotărât să îi răsplătească întreaga activitate pe care și-a desfășurat-o în folosul comunității, de-a lungul a 50 de ani, oferindu-i titlul de „cetățean de onoare”, al comunei Densuș.

Păstrându-și sclipirea în ochi, bunicul a mai mărturisit:

Toată viața mi-am dorit să ofer ajutor celor din jur. Din acest motiv am și ales meseria de medic. Uitându-mă în urmă, mă bucur că am reușit să îndeplinesc această îndatorire, care pentru mine este mai mult decât atât, este o pasiune. Pot spune că am avut parte doar de succese și experiențe care m-au ajutat în consolidarea mea ca om. Sunt mulțumitor că mi-a fost îngăduit să ajung până la această vârstă, iar atâta timp cât voi mai fi pe acest pământ, voi continua să salvez vieți, să îngrijesc animalele, să mă bucur de natură, să las ceva în urma mea, încercând să insuflu aceste valori și urmașilor mei.

Emil Crișan

Leave A Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *