Marian Moncea Vinca: “Și pictura este o abilitate care se poate învăța.„
După cum bine se știe, arta nu este îndeajuns de promovată în România, însă totuși mai există câțiva oameni ai artei care încearcă să readucă speranța în sufletele celor ce îndrăgesc tainele picturii. Marian Moncea Vinca este unul dintre acești oameni care oferă o șansă tuturor artiștilor sau celor ce vor să devină niște mici artiști, să se facă cunoscuți prin talentul lor. Renumit pentru talentul său în pictură religioasă, Marian își dedică o parte din timp și cursurilor pe care le organizează pentru oameni talentați, sau mai puțin talentați la pictură, oferindu-le ocazia să se facă cunoscuți prin expoziții și să-și dezvolte îndemânarea prin exersare.
O scurtă biografie personajului nostru, vom prezenta în cele ce urmează de unde a pleact talentul și cum s-a dezvoltat pe tot parcursul acestui timp până a ajuns în punctul culminant al carierei sale de pictor.
Marian s-a născut în Sinaia, județul Prahova și a copilărit la Câmpina. Este al 3-lea copil dintr-o familie cu 7 frați.
Pasiunea pentru desen o avea încă de mic. Îl inspirau foarte tare icoanele de pe pereți, mereu încerca să le reproducă într-un fel, chiar dacă ieșea un haos. Încă de atunci aa dezvoltat o pasiune pentru pictura religioasă, influiențat fiind și de familie, fiind creștin-ortodocși. Marian avea caiete întregi cu desene, tot ce vedea punea pe hârtie, personaje din desene animate, portrete ale colegilor de clasă, desena de toate.
Cam pe la vârsta de 13 ani el s-a mutat în Piatra Neamț, mama fiind de acolo. Când a terminat clasa a 8-a nu avea o direcție exactă. Cu două săptămâni înainte de admiterea la liceu s-a gândit să continuie cu desenul, deși nu știa că există un liceu de artă în Piatra Neamț.
Marian Moncea Vinca
“Mama m-a susținut în alegerea mea de a-mi continua studiile la liceul de arte!„
“Mama m-a susținut în alegerea mea de a-mi continua studiile la liceul de arte!„
Deși majoritatea părinților din vremea aceea și chiar și din ziua de azi, descurajau copii care voiau să studieze mai departe tainele artei, mama lui l-a susținut și a crezut în talentul său. După ce a aflat de existența Liceului de Arte Victor Brauner, acesta s-a interest de o profesoară care să îl mediteze pentru examenul de admitere. Bineînțeles că arătându-i toate portofoliile lui de “creații„ , i-a zâmbit și i-a spus: “Crezi că asta vei învăța aici?! Trebuie să luăm totul de la 0.„ După o îndelungată sesiune de pregătire, Marian a luat toate examenele de admitere la liceu cu brio.
Pentru Marian a jucat un rol foarte important tot ce a învățat pe perioada liceului și a facultății în ceea ce a devenit astăzi afarcerea de unde își întreține familia. Chiar din clasa a 9-a, când erau trei trimestre în care a studiat pe rând trei categorii: sculptură, artă decorativă și pictură pe șevalet, iar cea din urmă, pictura pe șevalet, a fost preferata lui și cea pe care a urmat-o și în facultate.
După ce a absolvit Liceul de Artă în 2003, a urmat Facultatea de Arte Plastice și Design la Iași, însă a fost o perioadă ușor nesigură pentru că a avut libertatea de a se exprima în pictură exact așa cum simțeau. Nu semăna deloc cu ce studiaseră în liceu. Nu li se spunea că e bine, dar nici că e rău. Din cauza asta nici nu prea a frecventat primii doi ani din facultate, preocupându-se mai mult cu viața de cămin și alte năravuri. Ba chiar a avut și restanțe la pictură pentru că nu se prezentase la examene. Abia în anul trei Marian a decis să-și ia treaba în serios. Tot atunci a luat prima lucrare de unde a câștigat și bani, pictând o troiță. Așa au început și comenzile. A fost o etapă foarte importantă pentru el, au fost primii bani câștigați din pictură. Și-a dus studiile la bun sfârșit și a luat licența în Hiperrealism.
Imediat după terminarea facultății, acesta s-a angajat pe cu totul alte domenii. A lucrat la telefonie mobilă, la ștampile… tot felul de joburi. Mai apoi după o perioadă s-a decis că e timpul să facă acest pas către o carieră în pictură. Prin martie 2013 a pus la cale un plan de business, a deschis firma pe care o deține și astăzi și a început să preia comenzi. Accepta orice fel de lucrare, nu era loc de mofturi. Voia să se facă tot mai cunoscut. A început cu icoane, cu pictură pe perete, portrete, tot ce însemna pictură. Unul dintre cele mai marcante momente a fost când a primit o comandă pentru o icoană cu sfinții Zenovie și Zenovia, primind ca model un simplu timbru. După finalizarea icoanei, aceasta a ajuns la Mănăstirea Nechit la părintele Zenovie petru sfințire, care a rămas plăcut impresionat și a cerut imediat numărul lui de telefon. Era printre primele sale lucrări și nu s-ar fi așteptat să fie așa de îndrăgită. De atunci a început colaborarea cu Mănăstirea Nechit care continuă și astăzi.
După ce și-a perfecționat tehnica, a început să lucreze la icoane cu bolus, adică lucrate cu aur. Nu sunt deloc ușor de realizat deoarece acest gen de icoană necesită foarte multă migăleală, cantitățile de materiale folosite trebuie cântărite cu instrumente speciale, se folosesc diferite tratamente farmaceutice, iar dacă nu sunt respectate regulile întocmai, nu va ieși lucrarea. După ce a reușit să stăpânesc tehnica din ce în ce mai bine, a hotărât să se axeze doar pe acest gen de pictură.
Pentru Marian cea mai mare mulțumire pe care i-o aduce munca depusă pentru picturile religioase este muțumirea sufletească! Este mult mai importantă decât situația financiară. Îl mulțumește cu mult mai mult faptul că am reușit să finalizez și să livrez acea icoană pictată de mâinile sale.
După un timp, Marian a decis să împartă talentul său și cu alții, așadar prin 2015 a început să cumpăre tot ce era necesar, însă nu a început activitatea pentru că nu avea acel zvâc, nu era încă pregătit, dar chiar și-așa ceva din el spunea “Hai s-o facem!”. Simțea nevoia să dăruiescă din cunoștiințele sale fără să primescă ceva în schimb, efectiv de a împărtăși iubirea față de pictură. A început prin a căuta un spațiu care nu s-a lăsat ușor de găsit și chiar înainte să renunțe, am găsit locul perfect.
A început prin promovarea pe internet cu ajutorul soției sale. Ea vorbea cu oamenii, le răspundea la întrebări, făcea programările, el se ocupa cu restul. A început prin a face o programă pe care să o urmeze cu copii de la cinci-șapte ani. Să-i învățe să picteze la nivel începător. Îl interesa foarte mult să învețe cum să combine culorile, ce înseamnă pata de culoare, să știe despre culorile primare, secundare, terțiale, lucruri de bază. În programa pentru adulți acesta și-a propus să intre respectarea proporțiilor și așezarea în pagină, plus tot felul de alte tehnici de la creion și cărbune la culoare.
Marian mărturisește că sunt mulți din categoria adulților care vin foarte stresați și cu frica să nu reușească să-și ducă la bun sfârșit lucrarea, însă pleacă de la cursuri, spun ei, foarte relaxați. Ajunge în unele cazuri să stea și câte 3-4 ore peste programul de o oră jumătate, cât durează o ședință. Scopul principal al cursurilor de pictură susținute de Marian este ca fiecare participant să-și ducă la bun sfârșit lucrarea, iar tipul petrecut peste program, nu este taxat în niciun fel. Majoritatea cursanților obișnuiesc să-l averizeze de faptul că nu sunt niște talente înăscuteși că e prima oară când încearcă așa ceva, însă de fiecare dată, Rămân uimiți de ceea ce reușesc să facă.
Marian Moncea lucrează la un fel de „fabrică de talente” sau mai degrabă la o „fabrică de descoperit talente”pentru el este foarte plăcut când văde cursanții cum pun suflet în lucrările lor și că oarecum îndrumarea lui îi ajută să se exprime liber prin prisma lor și după aceea reușeasc să se descopere sau redescopere pe ei înșiși.
Marian Moncea Vinca
„Omul trebuie să se exprime liber!”
Pe el nu-l interesează să îi învățe cum să reproducă după lucrările altor pictori, ci să-i învățe pur și simplu să își dezvolte propriul lor stil. Nu poți defini sau descrie o lucrare deoarece fiecare are percepția sa și dorește să transmită poate altceva decât lasă de înțeles pictura. Omul trebuie să se exprime liber, fie prin artă plastică, fie prin muzică, literatură sau alte mijloace. Puțini din noi ne naștem cu talentul acesta vizual fără să fi învățat, mulți avem spiritul artistic, însă trebuie să dobândim talentul prin învățare și exersând, iar ăsta este unul din lucrurile pe care aș vrea să le demonstrez la cursurile mele.
Marian Moncea Vinca
„Și pictura este o abilitate care se poate învăța!”
Cei mai mulți nu pot să se exprime pentru că nu au ochiul educat și atunci cursurile de pictură ajută în acest prim pas. În momentul în care ochiul este educat, reușești să te exprimi și să dai frâu liber emoțiilor, atunci ușor, ușor, talentul începe să iasă la iveală. Până acum Marian a reușit, se vede pe lucrările cursanților lui și este mândru de ei, mai ales de copii cu vârste fragede.
Întrebându-l cât de importantă este situația materială, Marian ne răspunde senin: „Bineînțeles că și situația materială contează pentru că suntem oameni și trebuie să trăim și noi artiștii, dar descoperirea talentelor este o satisfacție mult mai mare decât partea materială. Dacă te gândești la bani, nu reușești să te dedici în totalitate în ceea ce vrei să realizezi. Gândindu-te că vrei să câștigi, ajungi să te axezi mai mult pe încasarea banilor în loc să te străduiești sa-i înveți ceva. Pentru mine ce este cel mai important este ce învață ei, părticica din mine care pleacă spre ei.”
În încheiere, Marian oferă un sfat tuturor artiștilor cărora le este greu să pornească pe drumul talentului lor spre succes: „Un sfat pentru toți cei care se tem să-și facă cunoscut talentul ar fi să iasă din zona lor de confort. Am făcut și eu parte din acea categorie de artiști care nu aveau încredere că vor reuși să profeseze în domeniu, dar cu timpul mi-am dat seama că trebuie să artăt lumii ce pot face. Ca să reușești să profesezi în domeniu trebuie să ieși în lume și să începi să îți promovezi creațiile. Lumea are nevoie de artă, tot timpul va avea, așa că primul pas este să îți împărtășești talentul cu ceilalți. Nu vei reuși să te faci cunoscut stând în cămăruța ta și făcând totul doar pentru tine, așa cum știm deja că fac majoritatea artiștilor. Ieși și împărtășește-ți talentul! Este nevoie de foarte multă motivare, nu este ușor, dar nici imposibil!”
Marian Moncea Vinca
„Valoarea unui artist este munca lui.”