TINERI, DESPRE ROMÂNIA

16.01.2019 • ROMÂNIA DE MÂINE

Studenții ne povestesc despre România lor, despre ce vor să vadă și să ignore la țara în care trăiesc.

România se leagănă în 2019 încet, îngrijindu-și rănile încă deschise lăsate de 2018. Care-i sunt rezoluțiile pe noul an? Spitale, orfelinate, adăposturi, autostrăzi, o școală mai bună și … tineri. Vrea să-și păstreze tinerii care sunt gata să-și peticească țara pentru un viitor.

Am întrebat 5 tineri ambițioși de ce cred în România. De ce MAI cred.

Alexandra, 25 ani

România e acum un scaun cu trei picioare, iar noi ne străduim să-l construim și pe al patrulea.
Noi, oameni de rând, construim spitale. ONG-urile se mobilizează și fac campanii de reducere a abandonului școlar. Ne gândim tot mai mult la comunitățile minoritare și la integrarea lor. Jurnaliștii independenți scriu povești cu realități care ne dor, dar care ne aduc mai aproape unii de alții înțelegând problemele reale cu care ne confruntăm.

Am ieșit în repetate rânduri în stradă – cel mai recent a fost pentru schimbările din justiție. Țin minte că atunci am plâns de nervi și neputință și am avut prima oară gândul de a pleca din țară. M-am înfuriat de dezbinarea care se forma în familie din cauza discuțiilor politice. Am stat seri în șir în stradă ca să pot să-mi limpezesc gândurile. Am încercat să-i fur pe bunici din fața televizorului și i-am pus să citească articole pentru a vedea și alte puncte de vedere.

De doi ani de zile România șchioapătă. Dar în toată „țopăiala” asta, în stradă am întâlnit oameni care luptă pentru a o face bine. Alături de ei am realizat că cele mai mari schimbări vin cu dorință, determinare și răbdare. Iar eu cred că doar împreună ne vom putea vindeca.

Arianna, 18 ani

Cred în România pentru că e acasă.

Și dacă nu crezi în originile tale, crezi cu adevărat în ceva? Cred în România, în Oameni și în mai bine pentru că aici am găsit mereu răspunsuri; oricât de adânc aș fi căutat în toate cotloanele lumii, răspunsul era mereu doar sub nasul meu. Cred că toate țările trec prin faze de mai bine și mai puțin bine, dar dacă am pleca toți…ce am schimba? Cu ce am fi mai buni decât cei pe care aprig îi criticăm?

Sigur, haideți să studiem Dincolo, în afară, acolo unde credem noi că totul e bun și frumos, dar hai să ne întoarcem. Să aducem lucruri prețioase aici, să dăm înapoi Țării ăsteia ce ea (cu siguranță!) ne-a oferit de-atâtea ori.

Nu în ultimul rând, cred în România pentru Traian Vuia, Petrache Poenaru, Victor Babeș, Mihai Eminescu, Matei Vișniec. Cred în România pentru Regele Carol I și pentru că niciunde în lume nu aș putea să sper mai mult. Gabriel Liiceanu consideră că România e o iubire din care se poate muri. Ei bine, după 18 ani trăiți, plânși, iubiți aici, am decis că îmi asum acest risc!

Rareș, 22 ani

România viziunii mele va continua să fie una a diviziei între generații, în opinia mea. Viitorul nu se prezice a deveni mai ușor ori mai plăcut din punct de vedere sociologic, ci mai degrabă divizat între generația nouă care, deși bine intenționată, este oarbă la nevoile colectivului și generația veche care se simte uitată într-o lume a vitezei și tehnologiei.

Cred că la baza acestei stări de fapt stă conflictul ideologic cu care ne vom confrunta în viitor – alegerea rămâne asupra celor care vin din spate dacă își doresc să adopte o viziune obiectivă și incluzivă ori dacă sunt pregătiți să își asume riscul de a construi realitatea lor în adevărul suprem doar ca în final să repete greșelile părinților.

România are două opțiuni: ori alege să lupte pentru a înceta cercul vicios machiavellic în care scopul scuză mijloacele, ori fiecare generație va cădea în aceeași capcană, folosindu-se de scuza că au fost măsuri necesare care însă nu au schimbat esența. Ori a pretinde o societate justă clădită prin acte injuste nu este posibil.

România este o țară haotică, aflată constant într-un conflict cu propria condiție – națiune aparent inadaptată la nevoile și dorințele proprii, care a reușit să-și determine statutul de supraviețuitor în ciuda istoriei sale.

Pentru mine, asta reprezintă motivul pentru care România este țara în care doresc să rămân – șansa de a cunoaște o realitate poate mai profundă și puțin inconștientă – deoarece doar astfel am reușit să găsesc un sentiment de apartenență. Consider că în timp tranziția socială ne va determina să îmbrațișăm istoria noastră și să ne asumăm puterea de a ne conduce prin noi înșine. Iar pentru mine asta este destul.

Iulian, 22 ani

Dacă aș fi primit aceeași întrebare acum câțiva ani, probabil aș fi fost foarte vehement în a aduce motive pentru care nu ar trebui să credem în România. Multitudinea de evenimente recente și mai ales reacția oamenilor, m-a făcut să îmi recapăt încrederea. Am ajuns să mă declar mândru de oamenii din această țară, mândru de viitorul acestei țări, mândru că fac parte dintr-o generație care nu mai înghite toate știrile și legile pe care media și conducătorii țării încearcă să ni le ofere.

Din acest motiv cred că România are un viitor și consider că merită să rămân în România.

Poate că această generație este o generație de sacrificiu, poate că trebuie să suportăm încă un lanț lung de nedreptăți. Doar dacă noi avem încredere vom reuși să schimbăm ceva. Deci, concluzionând, cred în România cu tărie, datorită  lucrurilor pe care le văd în jurul meu, datorită minților deschide pe care le văd în fiecare zi, datorită faptului că văd mai mult ca niciodată o solidaritate a generației și un țel comun.

Tinerii își exprimă speranța către o Românie mai bună prin toate mijloacele de care dispun. Edward Gabriel Moise a colaborat la creeare unui filmuleț de impact pentru România, un strigăt de trezire pentru generațiile de acum și cele ce vor urma.

Edward, 23 ani

Cred cu tărie în durerea românului de a vrea lucrurile altfel în țara lui. Cei ce se plâng de cum stau lucrurile nu-i văd pe cei ce fac lucruri. Cred orbește că-n România acestui moment se dezvoltă proiecte, se nasc inițiative civice sau culturale, de protejare sau înflorire a naturii, proiecte de politică publică, educație alternativă prin artă sau sustenabilă, toate ce au ca menire să ne fie tuturor mai bine, să fim mai fericiți. Adevărul este că-n România se pot face lucruri în ciuda a orice impediment, iar cine spune altceva ori nu vrea ori nu știe cum.

Tinerii României vâd un viitor altfel și luptă pentru împlinirea unui scop comun: o țară unită, care împărtășește concepții asemănătoare și își mobilizează resursele pentru a crea valoare. Valoare pe care o va putea transmite generațiilor viitoare.

Mulțumiri: Alexandra Popa, Arianna Suduc, Rareș Tudor Ignătescu, Iulian Marius Cecălacă, Edward Gabriel Moise