CENTENARUL MARII UNIRI – POVESTEA UNEI ZILE ISTORICE

Anul 2018 a avut o însemnătate aparte pentru români. Atât pentru cei din țară, cât și pentru cei plecați afară. Era sărbătoarea tuturor: Centenarul Marii Uniri! Cum 100 de ani de România a fost simbolul întregului an trecut, ar trebui să ne punem întrebarea dacă a fost sau nu mai mult decât un simplu eveniment de aniversare.

Contextul

Punctul de pornire în istoria unei Românii întregite a fost orașul Alba Iulia. Orașul Unirii. Acolo, undeva în inima Transilvaniei, în 1918, s-au adunat 1228 de delegați oficiali reprezentând toate cele 130 de cercuri electorale din cele 27 de comitate românești. Și mai importantă a fost prezența poporului, cel care a vrut Unirea.

Cuvintele poporului au fost rostite prin ajutorul unei rezoluții citite de episcopul greco-catolic Iuliu Hossu: „Adunarea națională a tuturor românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească, adunați prin reprezentanții lor îndreptățiți la Alba Iulia în ziua de 18 noiembrie / 1 decembrie 1918, decretează unirea acelor români și a tuturor teritoriilor locuite de dânșii cu România. Adunarea proclamă îndeosebi dreptul inalienabil al națiunii române la întreg Banatul, cuprins între râurile Mureș, Tisa și Dunăre.”

Încercată de mai multe contexte politice pe parcursul anilor, țara va primi drept zi națională abia în 1990 data de 1 decembrie.

Călătoria în timp de la Alba Iulia

Recreerea unei zile speciale trebuia să se desfășoare în condiții speciale. O dimineață înghețată, aproape geroasă, peroane pline de tineri studenți de peste tot, trenuri supra-aglomerate și muzică patriotică. Acestea sunt caracteristicile unei călătorii din Cluj-Napoca spre Alba Iulia, la ora 5:15, din căldura neașteptată oferită de vagoanele CFR-ului.

Studenții cântă, râd și se înghesuie pe durata celor trei ore ale călătoriei, oferind culoare trenului centenar. Gara din Alba e încă liniștită. Probabil așteptau sosirea celor mai tineri, pentru a fi toți părtașii unui eveniment istoric.

După ora 9, din depărtare se vede un tren nou, cu locomotiva colorată în roșu, galben și albastru, asemenea steagului românesc. În spatele ei, urmează una veche, cu aburi. Este parte a trenului regal, în care se află principesa Margareta și principele Radu. În jur se creează o emoție greu de descris, scandându-se mesaje de susținere a monarhiei și a principesei.

La intrarea în clădirea gării, principesa și principele sunt așteptați cu pâine și sare. Patru tineri, doi băieți și două fete, pregătiți cu bucatele și îmbrăcați în porturi populare, așteaptă înaintarea familiei regale, susținuți de coordonatoarea lor.

Ieșirea din gară este la fel de grea precum mișcările de pe peron din momentele ce precedau sosirea trenurilor. Dar, toți oaspeții reușesc să treacă de bariera gării și pornesc împreună, într-o coloană ce se întinde pe câțiva kilometri, în Marșul Unirii.

Urcarea spre cetatea Alba Carolina se face încet, cu calm și răbdare. Unii aleg să surprindă momentele prin filmări sau poze, fie de sus, din aproprierea cetății, fie de jos, de pe stradă.

Rezoluția, politicienii și preoții

La un secol distanță, în același loc, a fost citit documentul rezoluției. Planul organizatorilor a fost recreerea exactă a celor întâmplate în 1918, până și ținuta celor implicați în citirea celor mai importate acte a fost de calitate înaltă, cu aer interbelic.

După ieșirea din sala Unirii, toate au trecut într-un peisaj actual, dominat de politic, câțiva membrii cu vechime din Parlament asistând la evenimente, din primul rând.

Pe un soare puternic, legat doar de frig, mulțimea răbdătoare aplaudase fiecare moment și discurs în parte, dând mână cu mână pentru reformarea unei uniri mai mult sufletești decât teritoriale. Dezvelirea celor două plăci memoriale dedicate tuturor celor care și-au pus amprenta pe succesul rezoluției de 100 de ani a fost urmată de trecerea spre o altă zonă a cetății, unde mii de români așteptau.

Parada portului popular

Momentul cel mai authentic pe tot parcursul zilei, parade portului popular, a reunit români din țară, dar și din Ucraina, Serbia sau Basarabia. Pașii mici, zâmbetele largi, costumele impecabile sau vocile pătrunzătoare au caracterizat acest marș.

Fiecare zonă participantă avea câte un indicator și un motto personalizat, până și un grup de moroșeni format din trei persoane, care au venit să ducă mai departe tradiția începută de strămoșii lor fix cu ocazia unirii din 1918.

Simbolul prezent din ce în ce mai des în evenimentele dedicate românilor, lupul dacic, nu a fost uitat la această paradă, o reprezentare fidelă din materiale ușor de tăiat luând loc printre oameni.

Deși din majoritatea imaginilor și filmărilor, evenimentul principal pare că are loc într-o singură zonă, lipsită de micii comercianți, aceștia au fost prezenți în zonele mai puțin populate, dar cu o atmosferă la fel de bună.

“Noi, cei de azi, avem privilegiul de a fi moștenit rodul celui mai concret proiect”

Se apropiau cele mai așteptate două momente, inaugurarea Monumentului Unirii și parada militară. Ambele evenimente au fost legate în timp, fapt care a necesitat prezența președintelui țării, Klaus Iohannis, acesta ținând un discurs cu ocazia inaugurării și sfințirii monumentului.

“Trăim împreună emoția de a ne afla în locul în care cum un secol, 1.228 de delegați, reprezenând toate straturile societății proclamau Unirea. Un destin modern și european- România. Noi, cei de azi, avem privilegiul de a fi moștenit rodul celui mai concret proiect. Este datoria și responsabilitatea noastră de a omagia trecutul și de a insufla generațiilor următoare idealurile reîncărcate cu noi semnificații. Sunt foarte bucuros să trăiesc momentele în mijlocul dumneavoastră”.

“Trebuie să arătăm generațiilor viitoare că noi suntem, prin ce facem, continuatori destoinici ai proiectului Marii Uniri. (…) România noastră, pe care dorim să o transmitem, este o țară demnă și puternică, bine integrată, prin educație, cultură și creativitate, într-o Europă a valorilor” – Klaus Iohannis

Pregătirea foarte bună nu s-a lăsat însă fără greșeli, câteva desincronizări mai mici sau mai mari fiind observabile pe durata paradei militare. După aceasta, lumea s-a retras încet spre casă, pentru ca doar cei mai vrednici să rămână până seara la focul de artificii ce încheia ziua.

Povestea celor 100 de ani de România trebuie știută așa cum e, cu bune sau rele, fiindcă doar așa vom învăța ca peste 100 de ani să facem lucrurile mai bine și să evoluăm din toate punctele de vedere.