portul și tradiția, la loc de cinste

„Pentru mine, costumul popular constituie o comoară.”

Rodica Dan Mâță

La 19 kilometri de orașul Hunedoara, într-un sat mic adăpostit la poalele Munților Poiana Ruscă, am găsit-o pe bunica Rodica, o femeie voinică și cu suflet mare. Îmbrăcată în costumul popular din zona Pădurenilor, aceasta m-a primit zâmbind în casa ei și mi-a arătat mândră colecția de costume populare moștenită de la străbuni. Ținând în mână o carte despre Ținutul Pădurenilor, bunica Rodica mi-a spus bucuroasă că autorul cărții, Rusalin Ișfănoni, este fostul ei coleg și este foarte mulțumită că face parte din rândul pădurenilor care au adus cinste acestui ținut.

Prin casă l-am zărit și pe nepotul dânsei, pe Alex, un băiețel ager la minte și iubitor de tradiție, pasiune transmisă de bunica sa. Ne-am așezat toți trei la o masă și am început a depăna amintiri, descoperind povestea zestrei bunicii Rodica.

Impresionată fiind de multitudinea de culori care mi se înfățișa în fața ochilor, am și luat-o la întrebări, nelăsând să-mi scape niciun detaliu.

  • Ce îmi puteți spune despre costumul bărbătesc pădurenesc?

Costumul bărbătesc pădurenesc este alcătuit din două părți: cămașa, care e până la genunchi, lungă și izmenele care sunt până jos, la glezne. Cămașa are un guler la gât, două pe piept și pumnașii. Sunt cusuți pumnașii și gulerele cu mătase albă. La fel la izmene este cipta făcută, iar poalele se termină și ele tot cu o ciptă făcută tot din material alb, din ață albă, iar pe cămașă sunt cusute din loc în loc modele. Am un costum foarte vechi, făcut doar din pânză țesută din cânepă.

Bunica Rodica alături de Alex
  • M-au impresionat, în special, costumele pentru femei. De când aveți asemenea minunății?

Am o cămașă, cred că este aproape de vârsta Unirii. Cum am mai spus, este făcută din pânză țesută de cânepă, și poalele și ciupagul. Modelele sunt mai simple. Apoi am alte cămăși. Una e făcută de vreo treizeci de ani, e pentru fetițe. Are o cusătură numită coșoit. Și pe mâneci și pe poale. Cealaltă e cusută de când aveam eu în jur de douăzeci de ani. Cusătura de pe mâneci se numește ațește. Cămașa pădurenească este alcătuită din ciupag și poale, care ajung până la glezne. Ciupagul are mânecile, gulerul de la gât, foile cum spunem noi, gulerul de la mânecă, iar la mâneci este încrețită și are și fodorii. Fodorii se termină cu o ciptă făcută cu roșu la cămășile cusute cu roșu, cu negru la cele cusute cu negru și împodobite în fel și chip cu diferite modele. Poalele sunt cusute de jur-împrejur pe partea de jos, iar pe șolduri,vsunt cusute câte cinci rânduri sau șapte rânduri.

  • Cam cât timp se lucrează la un costum?

Acum depinde și de model, care sunt mai simple se termină într-o lună costumul întreg, care sunt mai complicate cum e cel pe care l port, se termină în mai mult timp, pentru că nu poți să stai zi de zi, minut de minut să tot lucrezi.

Fără să-mi dau seama de trecerea timpului, am stat la povești cu bunica Rodica până în seară. Ieșită parcă dintr-o buclă a trecutului, mă gândesc cu tristețe la valorile pe care le au tinerii de astăzi, puțini dintre ei iubind și transmițând mai departe arta costumelor populare, așa cum și-ar dori bunica Rodica. Munții cei falnici care se întind în fața mea, căsuțele mici și tradiționale, cât și agera pădureancă- o adevărată enciclopedie, mi-au rămas tipărite în memorie . Culorile aprinse ale costumelor încă îmi invadează privirea, făcându-mă să-mi doresc să le revăd.