0. Un proiect crește la firida mea

Proiectul JSU a început acum 11 ani, ca o variantă pentru elevii de clasa a 11-a de a experimenta viața de student în cadrul UBB Cluj-Napoca. Inițial, proiectul avea ca scop incluziunea socială și reducerea numărului de tineri care se lasă de școală prea devreme. Între timp, conceptul a evoluat, ajungând în prezent să fie un instrument veritabil de „sneak peak” a studenției, o metodă de a-ți da seama dacă facultatea dorită ți se potrivește sau nu. Fiecare ediție aduce laolată 300 de elevi, 70+ voluntari în Cluj, în Campusul Hașdeu, pentru 2 săptămâni de cursuri și activități reprezentative.

I. Drop the question like it’s hot

„Știi la ce facultate dai?”

„Ce vrei să faci cu viața ta?”

„Cum adică nu dai la medicină /IT /drept?”

„Da, îți place, dar poți trăi din asta?”

Întrebări aparent aleatorii, nu? Cu toate acestea, au ceva în comun: presiunea socială. Dacă nu ești genul de persoană care a știut ce vrea să facă încă din școala generală sau care are o pasiune pe care a dezvoltat-o deja, sigur ai primit aceste întrebări: de la profesori, rude, prieteni, chiar și necunoscuți.

În primele ocazii când se întâmplă nu te afectează. Îți zici că e ok, că ai timp, că poți încă să te decizi. Însă după un timp, fiecare întrebare începe să doară, să frustreze, să creeze stres. Timpul se scurge și nimic din ce îți oferă sistemul educațional nu pare să te ajute.

Nu e niciun secret faptul că liceul nu mai reușește să pregătească tinerii de facultate sau de viața de adult în general. Cu toate acestea, presiunea asupra elevilor este tot mai mare: trebuie să știe la ce sunt buni și ce profesie vor avea, trebuie să facă alegeri importante la vârste la care o ceartă cu prietenii poate părea cel mai rău lucru care li se poate întâmpla și trebuie să își ia viitorul în propriile mâini în timp ce încă trebuie să ceară permisiunea profesorilor de a merge la baie în timpul orelor.

Faci un pas în spate, reflectezi și își spui: „M-am săturat să ia alții decizii pentru mine.
E timpul să îmi găsesc singur drumul!”

II. lASĂ-MĂ PAPA LA cLUJ

3 sute de participanți, 2 săptămâni, 1 proiect: Junior Summer University.

Totul a început acum 11 ani, în Cluj. O organizație de studenți a venit cu o idee nouă pentru elevii ca tine: nehotărâți și determinați să găsească facultatea potrivită. Dar tu nu știi asta. Știi doar că ai scris o aplicație plină de pasiune și entuziasm pentru proiect, ai fost admis și tocmai ești în tren, în drum spre viitoarea ta studenție în Cluj-Napoca.

Cobori din tren: voluntari, participanți, alți călători, toți îți apar deodată în față și realizezi că e real. Tocmai ai plecat departe de părinți, într-un oraș nou, pentru a afla cine sau ce vrei să fii.

Urci în taxi, arunci o ultimă privire către gară și pleci spre campus.

E deja dimineață. Îți bei cafeaua și te pregătești de prima zi: deschiderea.

Înainte să îți dai seama, ești înconjurat de mulțimea asta genială de oameni ca tine și simți că totul va fi ok.

III. I want it that way

Toți ți-au spus că facultatea este incredibil de serioasă; că profesorii sunt aspri, nu stau după nimeni; că ar fi orice, dar nu așa cum ți-ar plăcea ție să fie. Și totuși, primul contact cu mediul „academic” și campusul sună cam așa.

Îți spui că poate e așa doar în campus; poate cursurile chiar sunt cum ai auzit.

Nu trece mult timp și afli toate răspunsurile. Primele zile mergi la prezentarea tuturor facultăților: până la urmă ăsta e motivul pentru care ai venit, să afli ce facultate ți se potrivește. Ai auzit povești despre primele zile grele de JSU, în care alergi prin tot orașul, abia ai timp de pauze și ai atâtea activități încât seara nici de stat la povești prin campus nu mai ai energie, dar nu ai vrut să le crezi. E mai rău decât credeai, dar și mult mai bine în același timp. Viața ta devine o aventură plină de noi locații și de durere de picioare. Alergi spre cantină la final de zi, dar ești fericit.

După prezentarea facultăților, totul devine mai lejer. Începi să mergi la cursuri în fiecare dimineață, la facultatea la care ai fost admis. Profesorii sunt oameni de la chair ai ce învăța și îți dai seama că tu chiar ești pasioant de acel subiect. Totul vine ca un click: scurt, puternic și revelator. Ești pe drumul cel bun.

IV. De ce plâng chitarele?

Îți spui că și dacă experiența s-ar opri aici, ai fi mulțumit. Deja ai simțit o parte din studenție și îți place. Cu toate astea, mai e mult până la final. Este greu să surprinzi 2 săptămâni pe scurt, și totuși, cuvântul ar fi: magic.

Imaginile vorbesc.

Zâmbete, oameni noi, activități la kilometri depărtare de zona ta de confort, diversitate: fiecare zi e diferită. Desigur, unele ies în evidență. Azi poate joci într-o piesă de teatru, mâine poate te dai pe un waterslide prin campus, în altă zi poate fugi prin Cluj în Treasure Hunt.

Orice ai face, la final de zi, te aduni cu toți noii prieteni, spui glume și, ca să fie imaginea completă, vă duceți toți în teatrul de vară și cântați la chitară împreună.

V. Kitsch Kitsch Kitsch

Sigur ai auzit de la prieteni și foști participanți de celebrul Kitsch Party JSU. Te pregătești din timp cu haine colorate, machiaje excentrice și cantități industriale de sclipici.

A venit seara party-ului. Podeaua căminului e plină de sclipici. Oameni colorați în toate culorile aleargă pe holuri ca să fie gata la timp pentru party: Ai șalvari cu sacou? Super! Porți 3 perechi de șosete una peste alta și o căciulă de cowboy? Ideal! Ai tutu de balerină și hanorac cu Nirvana? Perfect!

O coloană organizată de sclipici și paiete pleacă spre Flying Circus. Tu ești undeva, în mijloc, râzând și făcând poze. Seara va fi genială, simți deja. Încă nu știi că sclipiciul va rămâne pe tine și după al treilea duș, dar nici nu-ți pasă. Și de ce ți-ar păsa, când boxele îți pulsează în urechi versuri de mult uitate, melodii pe care nu le mai găsești la party-uri?

VI. Show must go on

Te trezești deodată, parcă transportat în timp, în ultimele zile. Au trecut 2 săptămâi deja? Nu e posibil. Te uiți în program și se dovedește a fi adevărat: azi e festivitatea de închidere.

Dacă pentru tine pare grea despărțirea, pentru organizatori e și mai și. Proiectul la care au lucrat timp de jumătate de an se apropie de sfărșit. 300 de elevi s-au bucurat de o vară de studenție.

Înainte să își dai seama, totul s-a terminat. Amintirile rămân cu tine, dar dorul te cuprinde. Deschizi laptopul de pe patul de acasă și dai play încă odată la aftermovie.

Vizionează aici aftermovie-ul

VII. Dă-mi nopțile (și zilele) de JSU înapoi

A trecut un an. Poate știi ce vei face în viitor, poate nu. Dar acum ești informat și poți alege cu pasiune și cu încredere în propriile decizii. Deși patul de acasă e dulce, studenția parcă e și mai și. Abia aștepți să fii din nou student și să vii seara acasă obosit pe Piezișă, să zici un noapte bună grăbit colegilor de cameră și să visezi la ce vei face a doua zi.

De ce ai plecat la Cluj vara trecută? Să-ți descoepri propria cale spre viitor. Ai reușit. Până la urmă, problema nu era la tine, ci la mediul care nu te încurajează să descoepri cine ești. Râzi în sinea ta și te mai gândești odată la primele clipe în care ai coborât din tren, în Cluj. Punct.

Notă personală. Toate materialele foto și video sunt realizate în timpul JSU 2018 de către prietenul meu drag, Vlad Florea, căruia vreau să îi mulțumesc pentru prietenie, vibe-uri geniale și tot ajutorul dat. Ja bless!