Sentimente pe hârtie

Cristina Frei este artistă, are 26 de ani și ambiție. Vine de la un liceu de arte din Baia Mare și s-a stabilit în Cluj, fiind îndrăgostită de oraș. A dat la Universitatea de Arte și Design, îndreptându-se pe partea de grafică. Din arta ei a făcut două calendare și a ilustrat și scris o carte pentru copii. În prezent, lucrează la Chic Ville, un magazin cu decorații pentru casă, ocupându-se de partea vizuală. În timpul liber, devine artista care își expune gândurile și sentimentele pe hârtie.

În rândurile următoare veți regăsi descrierea întâmplărilor Cristinei, așa cum a povestit ea. Interviul a fost editat pentru claritate și pentru a crea o lectură plăcută.

Pasiunea de a desena o am de când eram mică, dar s-a dezvoltat în 2017, mai specific, în luna octombrie. Artiștii au creat o provocare numită Inktober, regula acesteia fiind de a desena în fiecare zi a lunii octombrie. Am pus desenele online și am primit feedback pozitiv din partea necunoscuților. Am simțit că mă regăsesc în stilul pe care l-am abordat în acea lună. Înainte de Inktober nu aveam un stil al meu, dar provocarea m-a ajutat. După ce am văzut că pot să desenez în fiecare zi, mi-am stabilit, ca rezoluție pe 2018, să fac un desen în fiecare zi a anului. Am finalizat cu succes proiectul meu de 365 de zile, însă, cred că încă îmi dezvolt stilul, acum e doar la început. În 2019, vreau să adaug și culoare desenelor mele, dar mai am de lucrat la asta.

Desenez despre mine. Tot timpul desenez despre mine.

Cristina Frei

Într-o lună am fost mai tristă și am desenat cu mai mult negru decât obișnuiam, fără să-mi dau seama. O prietenă a văzut desenele și m-a întrebat: „Ce-ai pățit? Ești bine?”. Desenez, de obicei, fete cu ochii închiși. Am încercat să îi desenez și deschiși, dar mi se par răutăcioase. Consider că ochii închiși sunt mult mai eleganți, sensibili. Pe lângă portrete, desenez și plante. Îmi place mult natura. Când îmi cumpăr o plantă, abia aștept să îi desenez frunzele.

Nu mereu am fost așa. Cu o lună înainte de examen, am făcut pregătire intensivă, ca să intru la UAD. La examen trebuie sa desenezi un portret după model, iar eu nu prea mă descurcam. Erau două ședințe a câte șase ore pe zi. Dimineața, șase ore cu un model, pauză de o oră, urmată de alte șase ore cu alt model. Mă simțeam destul de descurajată de profesorul de pregătire, dar, treptat, mi-am dat seamă că, fără el, nu aș fi intrat. Am și intrat a opta la buget.

un elefant, un cățel, o fetiță și un băiețel

Am scris și ilustrat o carte pentru copii. Am făcut-o pentru disertație. În poveste este vorba de patru pietreni, cum spune și titlul original, Un elefant, un cățel, o fetiță și un băiețel. Îmi plac foarte mult elefanții, de aceea am scris despre el. Când am desenat cățelul, m-am inspirat de la Shiva, cățelușa mea de opt ani. O am de patru ani și are aproximativ 60 de kilograme. E foarte cuminte și alintată. Am schimbat titlul în Prieteni magici, pentru că profesoara mi-a spus că e prea lung. Când am să o public, am să îi las numele original. Vreau să rămână secretă povestea, o să o afle toată lumea când îmi voi face curaj să o public.

Când am ajuns la Expo Transivania, unde trebuia să particip cu disertația, mi-am expus cele zece desene originale și am pus cartea în format fizic. A venit un profesor și mi-a zis: „Ce-i cu astea? Dacă vrei să nu te faci de râs, ia-ți toate desenele astea acasă și lasă-ți numai cartea, dacă vrei.”. M-a demoralizat foarte tare, am început să plâng, având în vedere că un an întreg nu mi-a zis nimic. Am dat desenele jos, am lăsat doar cartea. Nici nu îmi mai venea să chem lume la expoziția mea, nu mai avea niciun farmec. Singurul lucru care m-a ambiționat după eveniment a fost legat de o tipă din București, care promovează artiștii. A scris un articol pe blogul ei despre câțiva artiști de la Expo Transilvania, printre care și despre mine și cartea mea.

După ce s-a întâmplat, nu am mai vrut să desenez deloc. Asta până când am început Inktober.

calendare

2017

În 2016 am făcut primul meu calendar. Spre deosebire de cel din 2018, e complet diferit. În calendarul pentru 2017 sunt numai picturi. Mi se par foarte diferite între ele, de parcă au fost desenate de 12 persoane diferite. E drăguț, când mă uit la el acum, mi se pare foarte vesel și colorat. Nu aș mai vrea să ma întorc la acest stil. O să încerc să adaptez culorile fix la ce am desenat până acum. Nu sunt încă foarte sigură, să văd dacă o să îmi placă ce iese.

2019

Nu m-am așteptat să se vândă atât de bine, de aceea am făcut puține prima dată. Am făcut 20 și am dus doar 15 la Căsuța cu Chițibușuri de la Târgul de Crăciun, iar cinci voiam să le păstrez, cu gândul că le voi face cadou. S-au vândut foarte repede și am fost nevoită să le duc și pe cele cinci păstrate. Am fost să fac o comandă mai mare, am vândut aproape 100 de calendare. Nu mă așteptam, simțeam că nu apreciază lumea ce fac. Credeam că, sigur se gândesc că trag și eu două linii, mare lucru. Pe lângă ele, am pictat si pe plăsuțe din pânză. Le-am luat vara trecută din OSER, cu gândul de a printa pe ele, dar nu am mai făcut nimic. Într-o săptămână era deadline-ul ca să duc produsele la Chițibușuri și nu aveam când să printez calendarele și nici pe trăistuțe. Așa că mi-am luat niște culori pentru material textil și le-am pictat direct.

Ce s-a întâmplat la Chițibușuri m-a ambiționat și mi-a dat aripi.

Cristina Frei

Procesul artistic

galerie