vânătoarea, cruzime sau hobby?
În trecut un mod de supravițuire transformat acum într-unul dintre cele mai scumpe hobbyuri.
Vânătoarea reprezintă sute de mii de ani de dezvoltare, de transformare a unui obicei de colectare a alimentelor, o activitate practicată pentru supraviețuire, la un simplu hobby. Un hobby, care reușeste să imbine sportul, petrecerea timpului liber în natură cu un beneficu adus naturii, mai exact vânătoarea ajută la pastrarea echilibrului între animalele carnivore și cele ierbivore.
Am reușit sa iau parte la o zi de vânătoare în județul Bihor, unde am fost pusă la curent cu tot ceea ce înseamnă vânatoare, mituri și obligații.

“Vânătoarea este un sport destul de criticat mai nou, noi o facem din plăcere. Practic acest sport de tânăr, am avut în familie vânători, care m-au învățat toate poveștile vânătorești. În tinerețe consideram că este ceva pentru bătrâni, nu am fost atras la început, însă observ acum tot mai mulți tineri care vin și sunt interesați, le place. Noi nu facem asta în ideea de a omorî cat mai multe animale, ne place pentru ca există o tehnică, e o artă să știi să ochești și să tragi fara a nu face animalul sa se chinuie. Lovitura trebuie sa fie vitală pentru a nu chinui animalul.” îmi mărturisește Călin Demeter.
Ce trebuie sa faci pentru a deveni un vânător:
A deveni un vânător nu este simplu. În primul rând trebuie să știi ca poți să fi gonac, unde nu ai nevoie de un permis de armă. Gonacii sunt persoanele aduse de vânători pentru a face sunete, a “hăitui animalele”, pentru a le dirija și trimite către vânatori. Desigur mai trebuie să știi că pentru a fi vânator trebuie sa fii gonac între 1 si 2 ani și sa urmezi cateva cursuri de poligon. Mulți doritori renuță la ideea de a fi vânători și se mulțumesc cu activitatea gonacului.
Dupa perioada de practică ca si gonac, trebuie sa te pui cu burta pe carte. Pentru a reuși să îți iei permisul de vânătoare, carnetul de vânător și un certificat care atestă că ești apt pentru acest sport. Ai de învățat cateva cărti care cuprind: tehnici de vanatoare, precauții, cunoașterea urmelor de animale, perioadele de interzicere și sezoanele de vanatoare.
Ai crede ca asta este tot, un examen, cateva cursuri de pregătire si gata, poți sa mergi pe câmp, însă nu e așa. Permisul de armă este un lucru foarte serios la noi în țară, spre deosebire de America de exemplu, pentru a reuși să îți cumperi legal o armă, ai nevoie de acest permis care atestă ca ești sănătos din toate punctele de vedere. Desigur nu este de ignorat faptul ca daca ai anumite antecedente în cazier, poți să îți iei adio de la titulatura de vânător. Datorită birocrației și ritmului “alert” în care funcționează Romania, durata de preluare si prelucrare a documentelor + timpul petrecut de tine pe holurile spitalelor pentru analize și investigații + timpul acordat învățării poate dura și mai bine de 1 an.
Trei tipuri de cărți obligatorii pentru examenul de Vânătoare. Sursa foto:http:// http://agvps.ro/despre/pregatire-si-instruire-vanatoreasca/
Ce trebuie să știi după ce devii un vânător:
Vânătorii sunt organizați în mai multe asociații, care pot sa fie private sau de stat. Fiecare asocație primește un fond de vânătoare în anumite zone. De exemplu daca asociația X are fondul de vânătoare pana la km 30,membrii din asociația Y nu au voie să vâneze pe acel fond, chiar daca aceștia au fontul lipit de cel al asociatiei X. Membrii din asociatiile diferite pot merge la vânat cu alte asociatii doar pe baza de invitație din partea asociației gazdă.
Fiecare asociație sau club de vânătoare are un număr exact de animale pe care le poate împușca. Numărul de animale se alege anual și după o anumită formulă, mai exact, se alege o cotă de 20% din efectivul optim existent pe fondul de vânătoare.
Membrii de vânătoare trebuie sa platească o anumită cotizație anuală care se învârte undeva între 1000 și 2000 de lei. În aceasta sumă intra posibilitatea ca pe parcursul anului, vânătorii să vâneze din numărul indicat la începutul anului: mistreți, vulpi, iepuri și păsări ( precum: fazan, prepelita etc.).
Există posibilitatea de a vâna și altceva precum cerbi, căprioare, capre de munte, urși, lupi ș.a.m.d.. Pentru aceste animale se percepe o autorizație specială individuală. Prețul unei autorizații speciale poate să înceapă de la 25 de euro pentru o vulpe și se termină la 8.000 de euro pentru un cerb sau urs.
E de reținut faptul că animalele împușcate sunt doar cele batrăne sau bolnave. Un vânător niciodata nu va împușca o femela care alăptează, sau care urmează să nască, sau animale tinere și sănătoase.
Trofeu obținut la o vânătoare de căprioar Mistreț împușcat, trofeu deosebită
Costurile la care se ridică acest hobby:
Vânătoarea este considerată una dintre cele mai scumpe hobby-uri. Și pe bună dreptate pentru a fi un vânător fanatic ai nevoie de câteva mii de euro pe puțin.
Începem de la echipament, un echipament de vară costă pe puțin 300 de euro, fără accesorii. Prețul bocancilor sau al cizmelor de vară incepe de la 250 de euro și continuă până la 500 de euro.
Echipamentul de iarnă este mult mai scump, deorece ai nevoie de mai multe piese vestimentare. Geaca, caciulile, mănușile, și bluzele de neopren sunt piesele elementare din vestimentația unui vânător iarna. Desigur prețul lor diferă mult, depinde de preferințe, de mărimi, de alegeri. Prețul unui echipament de iarnă poate ajunge, pentru pretențioși, cu ușurintă la 1000-1200 de euro, unde se adaugă bocancii care desigur au un preț ridicat și ei.
Accesoriile unui vânător sunt importante: rucsacul, curelele, pălariile sunt doar câteva din detaliile care, spun ei că sunt final touch-ul unui vânător veritabil. Întrebați cât costa vestimentația lor, cei 3 vânători bihoreni mi-au raspuns:” Oho, dacă le țineam socoteala, nu mai eram aici de mult. Bocancii sunt importanți, mergi mult pe jos ca vânător,undeva la 20-25 km pe zi, ai nevoie de bocanci buni, impermeabili, cu aderență bună si cu o tălpă comodă, altfel esti mort. Desigur, restul sunt detalii, le vrei pentru că sunt frumoase, de ajutor și cumva îți conturează imaginea de vânător. Dar la baza costumației de vânătoare stă culoarea verde, așa că orice este acceptat, desigur trebuie sa ai și o vestă reflectorizantă sau un accesoriu pe cap tot in culoare neon, pentru a fi vazut în pădure de restul participanților.”
Armele sunt și ele o mică mină de aur, fiecare pușcă diferă atât ca utilizare cât și ca preț.
1. 2. 3.
În prima poză se află o armă lisa cu calibru de 12, această armă se folosește la vânat cu pene și este în general cea mai folosită armă. Prețul unei arme lisa este între 500-1000 euro.
În a doua poză se află o armă cu aer comprimat, această armă se folosește exclusiv la tir sportiv. Prețul unei arme cu aer comprimat se învârte între 200-500 euro.
În a treia poză se află o armă carabină cu calibru de 30 06, această armă este dedicată vânatului mare, precum: porci mistreți, cerb, urs, etc. Prețul unei carabine pornește de la 1000 de euro.
Lunetele sunt și ele importante, prețul unei lunete bune începe de la 300 de euro si poate ajunge și la 3000 de euro.
Trofeele sunt și ele la mare căutare, prețul unor trofee se ridică chiar și la 8000 de euro. Însa parerea celor 3 vânători este că ” Un vânător niciodata nu-și va vinde trofeele, deoarece au fost obținute cu sacrificii”
Câinii de vânătoare:
https://infogram.com/neon-maps-1hxj48wxrpl54vg
Vânătoarea pe plan național
Conform AGVPS ( Asociația Generală a Vânătorilor si Pescarilor Sportivi din România), în România sunt peste 150 de asociații de vânătoare în care sunt înscriși cca. 40.000 de vânători.
În Romania s-a observat o creștere a acestui hobby, cât și un interes mai mare acordat de tineri. Chiar dacă acest hobby devine din ce in ce mai costisitor și tot mai mulți oameni devin iubitori de animale și judecă aspru acest sport, numarul vânătorilor în România crește.
Întrebați ce parere au despre parerile contradictorii aduse de iubitorii de animale, aceștia au raspuns:
“Noi iubim animalele, venim în anumite zile și le lăsăm mâncare, le înțelegem cel mai bine, sau cel puțin, mai bine ca anumiți oameni care stau acasă în pat și le “apară”. Nu omorâm animale sănătoase sau puii. Singurele noastre prade sunt animalele bolnave sau bătrâne. Rolul nostru nu este de a omorî animalele ci de a păstra un echilibru și a ajuta la dezvoltarea anumitor specii.”