Călătorie prin Clujul ascuns

Când îți dorești să vizitezi frumosul oraș Cluj-Napoca, de multe ori ești constrâns în a vedea doar suprafața, arhitectura cladirilor istorice, armonia străzilor parcă scoase dintr-o poveste sau obiectivele turistice la îndemână și foarte cunoscute, însă dacă intri în adâncurile acestuia și începi să “sapi”, vei afla că ascunde atâtea minunății, locuri frumoase sau interesante, încă nedescoperite.

În aventurile mele, dornică de a descoperi profunzimile orașului plin de taine și de a inhala parfumul lui plin de istorie am dat peste câteva locuri spectaculoase sau interesante, neobservate de cei grăbiți, ce mi-au tăiat răsuflarea și m-au impresionat.

Lacul Trei din Gheorgheni


La câțiva pași de lacul din Parcul Iulius Mall și în total contrast cu acesta, se află Lacul Trei, situat în cartierul Gheorgheni și ascuns de garajele de pe strada Tulcea. Mica “baltă de cartier” dar care este de fapt un parc natural, spre deosebire de lacul din Parcul Iulius nu este amenajată și de altfel este dată uitării.

Singurii ce își mai amintesc de lac sunt pescarii, acesta fiind folosit de Asociația Județeneană a Pescarilor Sportivi Cluj, și locuitorii zonei, deși reprezintă un loc remarcabil, cu o frumusețe naturală, trestie de doi metri și chiar un foișor amenajat de unde poți admira minunăția sălbatică a naturii în mijlocul orașului.

Deși s-a dorit amenajarea acestuia încă din anii 70, primind chiar un viitor nume, anume “Parcul de Est”, acest vis nu s-a îndeplinit niciodată și a rămas o oază de relaxare nedescoperită încă de multă lume.

Tavanele de pe strada Iuliu Maniu nr. 38

Vizitând cladirile Clujului, majoritatea dăinuind de secole, fiind palate sau case boierești, cu o arhitectură de poveste și emanând prin toți porii istorie, am descoperit scări de bloc sau curți interioare ce-ți taie răsuflarea.

Pe “strada în oglindă”, anume Iuliu Maniu, la nr. 38, intrând în gangul aparent neinteresant, dacă privesti în sus, vei descoperi ceva neașteptat. O comoară ascunsă. Tavanul. Însă nu orice tavan, un tavan pictat ce reflectă frumusețile vremurilor apuse.


În timp ce frumusețea lui mă fascinează, aflu de la o locatară că acesta este recent reabilitat, deorece o asemenea comoară nu poate fi lăsată de izbeliște. Din păcate nu am putut primi informații despre artistul ce a realizat detaliile demne de o operă de artă, acestea fiind probabil de mult uitate. Aceeași doamnă mă îndeamnă să intru în scară, și acolo am o surpiză și mai mare. Urcând scările cu iz boem întâlnesc altă operă de artă. Alt tavan. Și mai uluitor.


Casa scării din Palatului Széky

Cu toții știm cum arată Palatul Széky, mărginit de strada George Bariţiu, strada Regele Ferdinand şi de malul Someşului, o minunăție arhitecturală construită de către Miklós Széky, membrul unei familii de farmacişti, după planurile arhitectului din Budapesta, Samu Pecz, ce datează din 1893, însă nu toată lumea știe cum arată interiorul acestuia, în prezent având locuințe și organizându-se pe scări de bloc.

Pe strada Regele Ferdinand, nr. 37 descoperim o casă a scării superbă, cu o balustradă lucrată cu detalii atente, unde lumina este lăsată să intre prin ferestrele vitralii spectaculoase.


Terasa Ferdinand nr. 5

Dacă întâlnești o clădire cu porți grele de lemn plimbându-te pe Strada Regele Ferdinand, trecându-le pragul, esti trimis înapoi în alt secol, iar pășind în gangul fortificat cu piatră, intri într-o lume unde timpul stă pe loc și unde lipsesc doar caleștile cu cai.

Revenind în vremurile mai recente, aici s-a aflat Terasa Ferdinand, un local acum închis, iar în prezent a rămas doar curtea interioară a unei cladiri cu locuințe.

La nr. 5, găsim o rămășită a Vechii Cetăți formată în colțul de nord-vest al fortificației Napocii romane la cumpana secolelor XI-XII.

O curte interioră cu ziduri de piatră acoperite cu iederă unde se află felinare parcă rupte din epoca rochiilor lungi și corsetelor.


Strada Horea nr. 15

Atrasă de un micuț anticariat aflat pe Strada Horea la nr. 15, întâlnesc proprietarul foarte prietenos și ospitalier al acestuia, întrebând despre istoria clădirii, acesta nu poate să-mi ofere foarte multe informatii, dar mă invită să văd curtea interioară. La o primă geană nu pare ceva spectaculos, doar o curte aglomerată de tot soiul de lucruri, dar observ frumusețea locului de îndată.

https://www.instagram.com/p/BrXZuBrhy5a/

Acesta îmi spune că acolo parcau trăsurile prin 1900 și că încă mai există detalii ce datează de atunci, cum ar fi micuțele coloane cu ghivece din piatră sau stâlpii din lemn de susținere a streșinilor.

Intrând în casa scării, nici aici nu mă atrage nimic, dar aflu un detaliu care mă dezamagește foarte tare. Proprietarul anticariatului îmi spune că pe tavanul acesteia erau pictați îngeri, însă din cauza stării foarte proaste în care se aflau, tavanul a fost zugravit, iar amintirea îngerilor ce pazeau clădirea a dispărut.

Sediul Revistei Tribuna

Clădirea de pe Strada Universității nr. 1 este gazda Revistei Tribuna, fondată de Ioan Slavici în 1884. Aceași cladire găzduiește și redacția Revistei Steaua și sediul Uniunea Scriitorilor din România, iar la parter se afla Librăria Universității, în prezent libraria Humanitas. Aceasta face parte din imobilele cu valoare de patrimoniu ale Clujului.

Făcându-i o vizită, casa scării circulară cu balustrade superbe mi-a atras privirea, tot odată cu liftul vechi, geamurile și coloanele balustradei. 


Sediul filierei din Cluj a
Uniunii Scriitorilor din România

 În timpul vizitei mele în clădirea Tribunei am avut ocazia de a vedea sediul Uniunii Scriitorilor din Romania, iar decorul m-a fermecat pur și simplu.

Filiera clujeană, care este a doua cea mai mare, își are sediul în această locație din anul 1950.

View this post on Instagram

It makes your soul feel cosy.

A post shared by Andreea Fulop (@ffandreeaa) on

Pășind în interiorul sediului am simțit că am ajuns în altă lume. O lume a literaturii, a cărtilor, a scriitorilor, a esteticului și a cunoașterii, unde timpul a rămas blocat pe vremea lui Eminescu, Slavici sau Creangă.

Pereții împânziți de portrete, rafturile pline cu cărți și mașini de scris, plantele aflate pretutindeni și mobilierul vechi pastrat într-o stare remarcabilă creează o ambianță plăcută și primitoare unde parcă te simți acasă.



Primul lift din Cluj


În Palatul Urania, pe strada Horea nr. 4, dacă intrăm în scara blocului, găsim un lift vechi. Dar nu orice lift, primul lift din Cluj, ce datează din 1910.

Palatul a fost construit între 1908 şi 1910, după planurile arhitectului Géza Kappeter și este una dintre clădirile reprezentative pentru receptarea secesiunii vieneze la Cluj, fiind soră cu Urania din Viena, iar bătrânul lift a fost produs de compania Wertheim, o companie austriacă care și a început activitatea în 1883. Fondatorului său, Franz Wertheim, a fost un cunoscut furnizor imperial.

Oglinzile sunt cele originale, în stil vienez și sunt acompaniate de un element de sticla în stil art noveau, la fel ca și Palatul Urania. Deși dorința mea de a-l încerca a fost arzatoare, a fost la fel de nerealizabilă, deoarece acesta funcționează pe baza unui pretenţios sistem cu cheie magnetică, putând fi folosit numai de locatari.

Câteva motive care m-au făcut să mă îndrăgostesc de Cluj și de viața clujeană, unde în fiecare zi ai câte o comoară, alături de un mister de dezgropat.