Portretul unui Moldovean cu Pălărie

Pe Ionuț l-am cunoscut la sfârșitul lui septembrie în cadrul unui concurs pe Instagram. Știți momentul ăla când nu cunoști o persoană, dar parcă ești oarecum atras de ceea ce creeză și te identifici cu anumite idei? Asta face el. Scrie despre oameni și pentru oameni. Un băiat înalt,de 22 de ani, cu ochi căprui și păr creț, care poartă după el o geantă maronie și este mai mereu la palton. Este un moldovean care a decis să experimenteze și să se depășească pe sine în tot ceea ce face. Provocări? Par grele pentru unii, dar nu și pentru el.

Ne-am cunoscut personal la o cafea în centrul Clujului și a fost una din cele mai plăcute conversații pe care le poți avea cu cineva. Vorbește despre tot și despre toate. Citește. Călătorește. Scrie. El stă în spatele unuia din cele mai frumoase bloguri create de moldoveni și are deja un public pentru care scrie articole în fiecare miercuri și duminică. Foc la ghete  este sintagma care îl definește. A terminat cu brio studiile de licență la Sibiu și s-a mutat la Cluj, locul în care încearcă să se afirme și să se regăsească.

Pe blogul lui găsim tot felul de articole pe diferite subiecte. Niciodată să nu te opreși la un singur lucru, nu-i așa? Fie că vrei să citești o recomandare de vin sau localuri, să afli cum este să fii student în România, să călătorești virtual prin anumite orașe sau te interesează cum să iai Certificarea Google – e de-ajuns să intri pe blogul lui. Este structurat în 5 categorii: “Cine sunt eu?”, “#followcudor”, “Turist în țara mea”, “Episoade” și “Gânduri de 22”.

Am încercat să îi conturez cumva personalitatea, trecând prin toate filtrele sufletului și să vi-l prezint pe moldoveanul cu pălărie.

Cine este Ivannovichy/Ionuț/dORU?

De ce Foc la Ghete?

E în primul rând pentru că vine din copilărie. De fapt, este o vorbă a tatălui meu, eu când eram mic și tatăl meu mă ruga să îi aduc vreo unealtă pentru lucrări în grădină, el îmi spunea să mă duc repede și să i-o aduc sau mai prescurtat foc la ghete. Sau dacă trebuia să mă duc până la un vecin, să îl ajut cu ceva. Adică, efectiv mai mult înseamna chestia asta de a pleca sau a reveni repede, dar lucrul pe care îl faci la timpul ăla să fie calitativ, să fii ager ca o săgeată și să ai foc la ghete. De acolo vine sintagma. Odată ce a început toată nebunia cu social media, am început să îl folosesc ca hashtag și încet încet mi-am dat seama că chestia asta devine un principiu al vieții mele și mă caracterizează, pentru că sunt o persoană energică, activă. Mă strădui să fac chestii, unele mai interesante, altele mai puțin interesante, dar care oarecum să trezească interesul altor persoane. Pentru că, care ar fi rostul să o fac numai pentru mine?

România și experiența studenției

De ce ai ales România?

Inițial eram foarte sceptic în ceea ce privește România. Erau niște superstiții pe care le-am auzit și eu de la anumiți prieteni, colegi, chiar și oameni mai maturi, că România este o țară a romilor, că România este cu totul alt pământ. Oarecum existau niște chestii care spuneau că aici e mult mai rău și că voi fi tratat la superlativ și arătat cu degetul. Însă, mi-am dat seama că vreau o calitate a studiilor mult mai mare, pentru că este țară a Uniunii Europene și are o diversitate în ceea ce privește universul academic, dacă pot spune așa. Țara mi-a fost recomandată de niște unchi, care au lucrat o perioadă aici și erau super entuziasmați, spunându-mi că aici se mișcă altfel lucrurile, studenții se bucură de foarte multe posibilități și sunt ajutați mai mult de stat. De ce România? Pentru că aceeași limbă, aceeași cultură, istorie iar eu m-am provocat.

Ce are România și nu are Republica Moldova și invers?

Eu cred că România are diversitate. În primul rând, există multiculturalismul ăsta care este prezent în Cluj și nu numai. Mai are viață, proiecte, implicare. Foarte multe persoane de aici dau dovadă de activism civic, se implică atât în politică, cât și în proiecte de muncă în folosul comunității. Ce îi lipsește Romaniei și are Moldova? Să fie totul un pic mai nebunatic. La noi am impresia că lucrurile, deși decurg mai încet, decurg cumva mai viu, mai energic, mai dinamic. Nu știu, mi se pare că basarabeanul, să zic așa, este mult mai încrezut în sine și poate să își asume mai multe riscuri decât oamenii de aici. Dar iarăși, este o părere subiectivă.

Care a fost cea mai memorabilă experiență a ta din studenție?

Cred că prima experiență, chiar atunci când am plecat de la Gara de Sud din Chișinău cu autocarul și am ajuns în Brașov. A fost o lipsă de informație, că de fapt, trebuia să vină un maxi taxi după noi, trebuia să fim în Sibiu pe 26 septembrie, dar eu am ajuns în data de 28 pentru că nu primisem cămin. Am venit vreo 5-6 tineri, am coborât la gara din Brașov și am văzut cât de multe persoane sunt și se mișcă într-un ritm atât de alert, cred că pe la 5-6 dimineața.Nu eram pregătiți nici pentru vremea din România, eram super înghețat, fiind îmbrăcat mai lejer. Credeam că oamenii vorbesc parcă altă limbă. Nu știam unde să o iau, la cine să apelez, știam doar că trebuie să ajung la Sibiu și am luat cumva ințiativa în mâinile mele.

Te-ai regăsit în domeniul pe care l-ai studiat?

Până la mijlocul anului II, da. Îmi plăcea ceea ce făceam. Anul I a fost  mai mult o introducere în mai multe domenii aferente a tot ce se cheamă relații internațioanale și studii europene. Însă, la mijloc de anul II mi-am dat seama că nu este, de fapt, ceea ce aș vrea să fac eu. Fiind vicepreședintele organizației basarabenilor din Sibiu, mă implicam  foarte mult în organizarea evenimentelor, căutarea sponsorilor și anumite parteneriate. Administram și anumite pagini pe social media, dându-mi seama că partea asta de comunicare este mult mai tentantă și una care m-ar reprezenta și descrie mai bine. Dar, am zis că bine, sunt la jumătate de cale, fiind totuși un domeniu interesant, dar care nu era suficient pentru mine. Mi-am dat seama că nu mă sătura și că aș vrea să fac ceva mai mult, dar am rămas să văd ce îmi rezervă restul anilor. Nu am rămas cu regrete. Nu consider că există facultăți greșite, există oameni care nu aleg ok pentru ei. Acum la moment nu mă prea reprezintă, dar dacă mă întâlnesc o persoană din domeniu, pot să întrețin o discuție. M-am rezumat la parte de “îmi place dar nu aș vrea să activez în domeniu.”

Crezi că trebuie să termini ceea ce ai început sau e ok să o iai de la capăt?

Depinde foarte mult de persoană. Deși în cazul meu eu m-am ambiționat și am înțeles că trebuie să termin ceea ce am început, din cauza că aveam deja o bursă de merit, consider că trebuie să o iai de la început. Nu trebuie să faci niște chestii sau lucruri doar de dragul de a le face pentru că astfel se pierde ceva din personalitatea și identitatea ta. Așa că e mai bine să o iai de la început și să regreți că ai făcut ceva ce nu ți-a ieșit decât să regreți că nu ai făcut.

ARE CLUJUL CEVA SPECIAL?

De ce Cluj după Sibiu?

Chestia asta vine undeva din 2016. Eu am avut oportunitatea să fiu printre 3 tineri care au fost selectați din două orașe din Republică, Cimișlia și Hâncești să vin la un proiect aici în Cluj. Era pentru prima dată când călătoream peste hotarele țării. Era vorba despre un proiect de aici care le arată tinerilor cum e viața de student. Am stat în Bistrița, unde am cunoscut tineri din toată România, foarte ambițioși, disciplinați, cu idei și care își doreau să facă multe lucruri. Clujul a fost punctul de trecere și am stat aici doar câteva ore, dar mi-a plăcut atât de mult arhitectura, ritmul alert, viața orașului ăsta alarmant și am zis că eu vreau să vin aici să fiu student. Eram cu prietenul meu cel mai bun și am zis că neapărat trebuie să ajungem la Cluj, să ne bucurăm de orașul ăsta, să ne ofere el dragoste și noi lui și să încercăm să ne realizăm visele.

Ai găsit oare în Cluj ceea ce îți lipsea altundeva?

Da. În primul rând viață, deoarece Clujul oferă o energie și dacă știi cum să o iei și să o consumi, sau mai bine spus, cum să o digeri, poate să îți ofere foarte multe. Tu, ca tânăr, poți să îți găsești atâtea șanse să lucrezi în mai multe domenii. Sunt atâtea proiecte, în materie de voluntariat , festivaluri, târguri, căci numai ăla care nu vrea nu face. Poți să îți dai seama de ceea ce vrei să faci tu din multitudinea asta de posibilități. În Cluj, am văzut chestia asta de energie, de dinamism, care oarecum mi-a lipsit mie acasă și în Sibiu.

Acasă acum e în mai multe locuri pentru mine, dar totuși “acasă” rămâne locul de baștină, cu ograda în care am crescut și cu locurile în care am copilărit și mergeam cu bobocii. Luam așa o plapumă și câteva sandvișuri și ne întâlneam mai mulți copii, care cu oițele, care cu văcuțele. Dar, treptat ce am crescut mi-am dat seama că acasă  începe să fie în mai multe locuri pentru că eu în locurile în care merg și stau o perioadă, involuntar, las o bucățică din mine acolo. Acasă acum e în Sibiu, e în Cluj, e în orășelul unde mi-am făcut trei ani de liceu, dar în primul rând acasă e locul în care merg și mă îmbrățișează mama.

Blogging, Inspirație și delicii de online

A fost greu să te apuci de blog?

A fost greu în sensul în care nu am avut anumite cunoștințe tehnice. Nu știam cum se face un site, cum se pun niște poze, nu știam cum se lucrează cu html. Partea aia a fost grea într-o oarecare măsură pentru că atunci când tu nu știi nimic despre chestia asta și începi să te informezi, îți dai seama că sunt atât de multe lucruri pe care trebuie să le cunoști ca să arate totul bine. Atunci când începi să faci un lucru e bine să începi cu dreptul. În materie de termini tehnici a fost un pic greu, dar nu imposibil, pentru că numai ăla care nu vrea, nu face. Am stat și am privit tutoriale pe Youtube, am vorbit cu câteva persoane și am depășit chestia asta. Mai greu e atunci când tu efectiv, spui lumii. Începi de la prieteni, anumite cunoștințe. Efectiv vine minutul ăla când tu dai share și spui că ți-ai deschis un blog și aștepți primele reacții. Cea mai grea e partea asta de asumare, că ceea ce faci este vizibil și pentru alte persoane și trebuie să fii deschis spre feedback.

Cât, din punct de vedere procentual, e muncă și cât este pasiune?

Eu cred că fiecare dintre noi are pasiuni, dar a avea pasiune e doar o bază. Nu poți să faci nimic dacă nu ai un fundament, nu poți să ridica așa ceva spre cer. Să zicem că pasiunea este pământul și munca este cerul. Din punct de vedere procentual, nu e neapărat adevărat că trebuie să ai 99% și 1% muncă. Am cunoscut persoane care aveau foarte mult talent, dar nu munceau practice deloc. Dacă e să luăm din punct de vedere procentual, eu cred că 60% tebuie să fie muncă și 40% talent.

Cum este un text bun?

Este un text care îți dă o stare și tu dacă revii chiar și peste 3 ani la el, tu ca om care i-a dat geneza, trăiești aceleași stări ca în momentul în care l-ai scris. Știu că foarte mult trebuie să pui accent pe ortografie, dar depinde pentru ce scrii tu și pentru cine scrii. Sigur, în momentul în care tu scrii pentru o revistă sau activezi într-o companie sigur că este foarte important pentru că ai alte cerințe și criterii. În schimb, când ai tu un blog și scrii pentru plăcerea ta, cred că deja lucrurile astea nu trebuie să devină o mică manie. Dar un text bun e ăla care îți dă o stare. Și un text bun este atunci când lumea, dacă îl vede, din multitudinea de articole pe care le-a citit, te identifică pe tine, îți vede personalitatea acolo, chiar necunoscându-te.

De unde îți găsești inspirația?

Știam că va fi întrebarea asta (râde). Oarecum viața mea și experiențele mele reprezintă principala sursă. Dar de unde îmi cerșesc eu inspirația, dacă să vorbim strict despre blog și despre articole, lucruri pe care le trăiesc, o sticlă de vin, locuri în care am fost, o idee pe care mi-a spus-o cineva și mi-a plăcut. Mie îmi place să abordez lucrurile atât fantasmagonice, cât și reale. Îmi place să fac un mix reușit, să amestec două chestii care nu prea sunt de amestecat. Inspirația mai vine din mine, pentru că uneori mi-e frică să exteriorizez anumite gânduri, dar până la urmă, ce am de pierdut? Dacă nu o să prindă sau nu va merge, îmi voi asuma și chestia asta. Cred că inspirația vine din noi. Adică, trebuie să sapi în tine foarte mult, să te cunoști, să vezi cine ești tu.

Cum poți să crești în online?

Prin sinceritate. Să ai o identitate, o personalitate, să ai ce să transmiți. Eu cred că este foarte important atunci când faci ceva să nu fii neapărat o sursă de inspirație, pe cât o sursă de reacție. Dacă tu i-ai trezit omului o reacție, bună sau nu prea – asta e cel mai important. Cum să crești în online? Să ai ce spune. Nu e neapărat ca omul să se regăsească în ceea ce spui, pentru că suntem diferiți, ci să atragă atenția asupra a ceea ce spui și să fii oarecum unic. Știu că în toată masa asta în care toți încearcă să fie unici, trebuie să fii tu. Dacă îți vei pune niște măști și vei face ceva ce nu te reprezintă, vei pierde din identitatea ta. Când vei încerca să te deschizi oamenilor, ei voi întreba : tu cine esți? Căci tu, de fapt, te-ai prezentat în altă lumină.

Ce face Moldoveanul cu pălărie în timpul liber?

Timpul liber e acela pe care ți-l faci tu. În toată goana asta de a merge la facultate, de a merge la muncă, de a te vedea cu prietenii (care până la urmă tot este un timp liber), trebuie să ne prioritizăm lucrurile. Eu urmăresc foarte multe interviuri pe Youtube cu anumite personalități din România, State, Europa, Rusia. În ultimul timp urmăresc multe personalități din domeniul filmului, oameni de tv, vloggeri, bloggeri, scriitori, oameni de artă. Îmi place să descopăr persoanele astea în fața camerei, dar și după ea pentru că existe anumite tehnici, anumiți jurnaliști care știu să își facă treaba bine și să descoase cumva omul. Scriu articole pentru blog, ma gândesc la idei de poze, mă strădui să creez lucruri frumoase, îmi văd prietenii, îi întreb ce mai fac și dacă îi pot ajuta cu ceva. Mai fac shopping online pentru că tot ce înseamnă partea asta de vestimentație și accesorii este o boală. Mă plimb prin Cluj de unul singur, îmi place să fac poze, să descopăr orașul ăsta. Învăț să gătesc pentru că îmi place foarte mult să fac asta. Încerc să îmi petrec timpul făcând ceva util. Mi-am dat seama că la vârsta asta, timpul este cel mai prețios și că dacă știi cum să îl folosești, poți să îți maximizezi anumite idei și oportunități.

Vinostoria și FOODMANIA

Unde se bea cel mai bun vin?

Se bea vin bun și în România, și în Republica Moldova. Având în vedere că aici este diversitatea mai mare și poți tu fiind client să te regăsești în anumite oferte ale anumitor crame, anumitor soiuri, e de ajutor că e varietatea și oferta mai mare. Dar în Moldova se deschid tot mai multe crame noi, cu multe soiuri și cupaje tentante și care merită atenția. Cele mai bune vinuri de până acum le-am băut în România. Eu ca iubitor de vin la început, îmi place să încerc produsele despre care știu cel mai mult și după aia am descoperit eu altceva. Încet, încet m-am îndreptat spre cramele mai mici și producători locali. În Moldova am făcut același lucru, dar aici în România am șansa fizică să merg în magazine specializate și să îmi aleg. Cel mai bun vin pe care l-am băut a fost în România, dar e produs în Australia. Era un Malbec și l-am primit cadou de la o prietenă foarte bună în ziua absolvirii licenței.

Legat de vinostoria, ce trebuie să aibă o sticlă de vin ca să scrii despre ea?

Personalitate. Trebuie să fie un vin care e în stare să povestească lucruri. Nu mă refer aici să aibă o etichetă frumoasă, dar să aibă miros și gust plăcut. În momentul în care tu îl îmbogățești cu oxigen atunci când miști un pic paharul, deine cu totul altfel. Este foarte important ca atunci când deguști un vin să iai o mică înghițitură de apă care să spele acidul din cavitatea bucală și după se purcede la ceea ce e degustarea vinului. Dar ca să scriu despre el, e foarte important să aibă personalitate. Nu contează prețul. Bine, și prețul este un indicativ, dar poți să găsești vinuri bune și la 30 de lei. Am băut vinuri de 25 de lei care au fost foarte bune și altele de 100 și ceva de lei care nu mi-au plăcut. Dar asta e un pic subiectiv pentru că și eu am anumite soiuri și cupaje care îmi plac mai mult. Un vin bun este, de fapt, cel care îți place ție. Nu înseamnă că vinurile despre care scriu eu pe blog sunt excepționale. Sunt vinuri care au reușit să îmi spună mie lucruri, care m-au făcut să trăiesc o experiență plăcută cu oameni dragi și care mă fac să revin la ele.

Care sunt criteriile pe care te bazezi atunci când scrii despre un local în care ai fost?

În primul rând, deservirea. Contează foarte mult, dar și stare ape care mi-a oferit-o atât localul, cât și serviciile care se prestează acolo. Când zic servicii, mă refer la modul în care am fost Salutat, cum mi-a  fost dat meniul, dacă ospătarul a fost deschis. Locul să fie prietenos. Nu neapărat să îmi placă mie muzica sau decorul, dar să fie un loc în care să mă simt eu bine. Dar să fie prietenos localul atât și pentru cupluri, cât și pentru familii care vin cu copii mici. Dar pentru că sunt tânăr, îmi plac locurile un pic mai gălăgioase pentru că mă simt parte integrantă a ceva. Pun foarte mult accent pe mâncare. Sunt un gourmand. Îmi place foarte mult gastronomia românească. Vreau să văd că mie mi se acordă atenție fiind client. Și să nu las tips de dragul lăsatului, dar pentru că ospătarul mi-a dat starea aia de bine.

Despre stil, oameni frumoși și vise

Ce îl face pe un băiat să aibă stil?

Atitudinea. Dacă vorbim despre stil vestimentar, poți să ai foarte multe ‘’cârpe’’, dar dacă la început haina îl face pe om, după asta atitudinea face haina. Un bărbat cu stil este cel cu atitudine, cel care știe să își prezinte gândurile și viziunile într-o lumină pe care o crede cea mai potrivită, care știe să transmită lucruri, care poate să se plieze cu oameni din domeniul lui și nu numai. Stilul nu ține neapărat de vestimentație , dar și felul în care vorbește și gesticulează, dar și de cum este el.

Cum definești tu un om frumos?

Un om frumos este un om care își permite să viseze, care lucrează pentru visele sale și nu îi este frică să facă ceea ce vrea. Nu mă refer doar la aspectul fizic. Noi mereu tindem spre ceva ce nu avem. În goana asta de a fi frumos în exterior, se pierde frumusețea din interior. Un om frumos este cel care are un univers în el și îți permite să îl descoperi, este în stare să transmită mai multe decât acele aparențe . Este un om care iubește și un om căruia nu îi este frică.

Ai vreun vis pe care vrei neapărat să îl realizezi și faci totul pentru asta?

Vreau să fiu fericit. Asta este scopul meu. Mi-am dat seama că noi tindem foarte mult spre lucruri material, dar odată ce le obții, nu ești pe deplin împlinit. Fericirea vine din interior. Am foarte multe vise, unele mai stranii, altele mai curajoase sau banale poate. Dar de fapt, mi-am dat seama că unul din cele mai mari vise ale mele este să îmi văd familia fericită și să știu că eu am trăit fericit. Și chiar dacă am regete, să știu că am regrete frumoase. Mă văd la 50-60 pe un fotoliu, în fața unui cămin și cu un pahar de bourbon de 5-10 ani  și să zic că am trăit frumos. Asta e unul din visele mari pentru care mă trezesc dimineața și fac lucruri mici.

Cel mai bun sfat primit vreodată?

Am primit foarte multe sfaturi de la prieteni, familie, colegi, dar și de la oameni pe care îi întâlneam întâmplător prin gară. Dar cel mai bun sfat cred că este că nu trebuie să uit de unde am plecat și că nu trebuie să uit de mine niciodată. Asta nu neapărat înseamnă că trebuie să mă pun pe mine pe primul plan, ci că trebuie să mă ascult pe mine și ceea ce vreau eu să fac. Să fac ce îmi place, să cred în mine și să fiu eu.