vin cei trei magi!
Zgomot, culoare, strigăte, muzică, lume multă. 6 ianuarie. Este zi de sărbătoare pentru oamenii din Spania, fie ei copii sau adulţi. Bucurie multă. Astăzi, tinerii fiecărei
localităţi, reînvie obiceiul anual de “Reyes Magos”.
Este obiceiul în care, pe străzile localităţii, se înşiră rând pe rând care alegorice construite de consăteni, în care se
regăsesc poveşti iconice din lumea
copiilor. Piesa centrală a paradei este caruselul celor 3 Magi de la răsărit.
Este zi de sărbătoare şi în Valdilecha, orăşel retras aflat la 78km de Madrid şi în care cei peste 3.000 de locuitori ai săi se cunosc şi se salută respectuos de fiecare dată când se întâlnesc aşa cum au făcut-o din totdeauna. Ploaie şi frig, două lucruri neaşteptate pentru o zi ce se vestea aşa de frumoasă. În ciuda vremii, oamenii se strâng în centrul micului oraş, La Plaza, locul de unde parada mult aşteptată va porni în curând. 10, 40, 80 şi tot aşa, oamenii încep să se adune. Copii înfofoliţi cu 3-4 straturi de haine aleargă „târându-i” pe părinţii lor, înarmaţi fiind cu pungi, pentru adunarea bomboanelor care urmează să fie răspândite peste tot pe străzile oraşului.
(Car alegoric construit de copii care sunt şi personajele ce fac parte din povestea creată de ei, pe strada principală a comunei.)
Tinerii se îmbrăţişează iar adulţii vorbesc între ei. Cei mici se înghesuie aşteptând în prima linie, apărând parcă, exact ca şi nişte soldăţei, restul populaţiei ce s-a strâns în jurul fântânii arteziene din mijlocul pieţei. Se aprind luminiţele agăţate simandicos pe stâlpii de electricitate.
Undeva în spatele mulţimii se aude o voce groasă şi răspicată: -„Când eram eu de vârsta lor mergeam cu tata în pădure, cultivam pepene galben şi mergeam cu măgarul pe dealul „Del Rey” (dealul regelui), nu stăteam cu televizoarele după mine… acum, ăştia stau aici gură-cască să vadă nişte carusele şi să mănânce bomboane.” Două doamne privesc la bărbatul cărunt şi gârbovit. -„Ce om, nu se lasă dus de magia regilor.” –„Ce-mi pasă mie de bătrânii ăştia hodorogiţi…. Nişte acrituri!”
Lumea se agită. Copii nu mai au răbdare, şi liniştea se pierde. De la balconul primăriei, aranjat cu lumini festive, se aude vocea unui bărbat. Primarul. După ce termină de rostit discursul de începere a festivalului , inaudibil (din cauza microfonului de proastă calitate), edilul invită printr-un semn monoton din mână cele trei personaje biblice. După ce au trecut de orientul mijlociu, de dune de nisip şi de ţările nordice au ajuns în Spania. Încărcaţi cu mii de cadouri şi tone de bomboane şi caramele, Craii de la Răsărit sunt întâmpinaţi cu aplauze, muzică şi urale. – „Începe…începe…ÎNCEPEEEEE” se aude strigătul unui băieţel ce nu pare a fi mai mare de cinci ani.
De pe o străduţă secundară cu ieşire la cea principală, apar unul câte unul, care alegorice imense şi colorate. Primele trei desemnează tronul fiecărui mag.
Baltazar cel albastru le zâmbeşte copiilor care îl urmăresc de pe margine, în timp ce ajutoarele lui aruncă bomboane de parcă ar ploua cu ele. – „Guminoleee… preferatele mele! Oare de unde ştiau că le ador?” –„Iaac! Îţi place aşa ceva? <cistes> cu ciocolată sunt mult mai bune”.
Melchior, sau magul cel brun cum i se mai spune, avansează uşor, condus de un car imens. Roşul puternic îţi inundă ochii iar sclipiciul de pe haina ajutoarelor magului, te pregătesc parcă de un război galactic. Melchior pare mai rezervat decât colegul său, mulţumindu-i pe cei mici doar prin o uşoară fluturare din mână, expresia fiind una aproape plictisită. –„Se pare că actorul ce-l joacă pe Melchior nu prea a dormit azi noapte. Fi atent ce faţă de plictisit. Măcar putea să mimeze şi să îşi dea silinţa pentru bucuria copiilor” remarcă dezamăgită mama unui dintre strângătorii de dulciuri.
Apare al treilea car împodobit cu betea verde smarald şi tonuri subtile de auriu. Niciunul nu a atras atenţia la fel de mult precum a făcut-o Gaspar. Ultimul Mag pare să fie şi cel mai apreciat de participanţi. Zâmbeşte, salută şi impresionează prin faptul că participă activ la împărţirea dulciurilor. O barbă maronie şi o pereche de mânuşi albe au reuşit să-i cucerească pe locuitorii din Valdilecha.
După trecerea celor trei Regi Magi apar rând pe rând care alegorice realizate de tinerii din oraş. De la povestea lui Mario, a Ştrumfilor, Looney toons şi micile ajutoare a le lui Moş Crăciun până la basme cu zâne şi inorogi, creatorii caruselelor au reuşit să formeze o lume a celor mici.
Un copilaş se uită la carul în care apare un unicorn alb şi exclamă „Mami, ţi-am spus eu că există” apoi rămâne pe loc uitându-se cu gura căscata după animalul mistic.
Carele cu povestea Sirenelor din adâncuri şi povestea zeilor Egiptului antic au fost primite cu ropote de aplauze şi multe urale. Culoarea roz din prima poveste îţi inundă ochii iar muzica preluată din povestea lui Ariel din “Mica sirenă” răsună peste strada aglomerată. Lumea face loc şi carului cu “egipteni” unde, zeul suprem este Rah, plin de pene colorate şi înconjurat de opulenţa aurului.
Parada se îndepărtează iar în urmă rămân sute de bomboane şi acadele care nu au reuşit să fie culese, dar şi zâmbetele şi gândurile celor care au participat. Toţi par a fi mulţumiţi. Primarul încheie cu discursul anual de mulţumire. –„Vă mulţumim pentru participare. Multe aplauze pentru toţi cei care s-au străduit să pună la cale acest frumos moment artistic. Vă aşteptăm şi anul viitor.” Adulţii se salută şi pleacă spre case împreună cu copii care îşi vor amintii mereu de aceste momente tradiţionale.
–„Hai să facem un concurs. Tu deschizi gura şi eu văd câte bomboane îţi încap. Una, doua,trei…”