Xenia din cerdac
Acum se alintă ciocolată elvețiană și locul preferat de refugiu, cu o carte motivațională este Jet d’Eau. La 22 de ani Xenia își trăiește visul și se poate mândri cu realizările sale la așa o vârstă fragedă.
Xenia Papanaga s-a născut în Chișinău, Republica Moldova. Aici a făcut liceul spaniol ”Miguel de Cervantes”. De mic copil ea a fost o persoană proactivă, a fost membră în toate cluburile extracuriculare, a făcut mult voluntariat și avea un caracter de lider, care cu fiecare an prindea un contur tot mai clar.
Pasionată de muzică și lucruri vintage, ea are o colecție impresionantă de viniluri moștenită de la părinții săi. Le păstrează în cerdac cu alte mărunțușuri, acolo își petrecea nopțile meditând. Inspirată și visătoare așa o cunosc, a cutreierat practic toată Europa și tot în acel cerdac își regăsește Zen-ul.
Lumnări, multe lumnări și liniște. Muzica mă inspiră, dar meditațiile îmi spală mintea în sensul cel mai sănătos. O dată la ceva timp este necesar și chiar recomandat să-ți dai un refresh. Este acel moment când toate vocile din capul tău încetează și rămâi tu cu tine însuți, cea mai înțeleaptă persoană de altfel. Pace.
Xenia
Iubitoarea de frumos era sigură că își va lega viața cu designul de interior și decoratul, dar totul s-a schimbat atunci când a pașit pragul ONG-ului studențesc AIESEC. Aici Xenia a început să privească viața cu alți ochi. Realitatea i-a lăsat un gust amar și ea a decis că trebuie să facă ceva în privința aceasta.
La 17 ani a plecat la Geneva pentru o lună, unde urma să ia cursuri de limbă franceză și să cunoască cultura elvețiană. Xenia s-a îndrăgostit de oraș și era sigură că se va întoarce.
Ulterior a mai revenit vara, pentru a se acomoda cu stilul vieții, fiind determinată să se mute în orașul unde este sediul Organizației Națiunilor Unite.
Aroganța și egoismul se manifestă cu fiece an tot mai mult. Toți visează la o carieră strălucită, faimă, mulți bani și să fie în listele Forbes, dar uită să fie mai buni. Îmi doresc și eu carieră și bani, dar și mai mult îmi doresc să schimb ceva, să las lumea un loc mai bun decât l-am cunoscut.
Xenia
Încă din liceu a decis ce facultate vrea să urmeze și unde, fiind foarte determinată a început să învețe intensiv limba franceză. La început i se părea dificil, dar a reușit într-un timp record să o perfecționeze până când și nativii nu făceau o diferență de accent.
În ultimul an de liceu a aplicat la Universitatea din Geneva la Facultatea de Științe Sociale. Nu s-a asigurat cu o altă facultate, pentru că își dorea să învețe doar aici. Pe când și-a luat diploma de Bacalaureat era deja acceptată în Geneva.
Mutarea a fost o provocare. Elveția fiind în topul clasamentului a celor mai scumpe țări din lume, banii au fost prima problemă, după care legalitățile. Și când părea că ce a fost mai greu a rămas în urmă, începe acomodarea.
S-a angajat la un call center unde făcea anchete sociale. Aici și-a făcut mulți prieteni și cunoscuți cu care au pus treptele spre țelul final. La un corporativ, de revelion, a cunoscut-o pe Elena, o tânără din Rusia, stabilită de mulți ani în Geneva. Au vorbit despre rasism, sexism și violeță domestică, subiecte pe care Xenia le cunoștea nu doar la nivel teoretic. După lungi discuții, a invitat-o pe Xenia la adunarea asociației oratorilor ONU, Elena fiind liderul acesteia. Acolo ea și-a manifestat interesul sporit față de tematicile propuse și fiind tupeistă de felul său, a insistat să i se dea o tematică pentru adunarea generala a ONU din luna martie.
Cred că vorbea adrenalina din mine, nu știu cum am avut curajul la prima întâlnire așa să mă afirm… Erau două variante: să-mi arate cu degetul la ușă pentru nesimțire sau să-mi accepte propunerea. Stelele au fost de partea mea, am primit ce am cerut.
Xenia
Martie 2018, cu voce tremurătoare Xenia ia cuvântul, a vorbit despre violența domestică. Pe lângă emoțiile pe care le-a avut legate de vorbitul în public, ea a înțeles cât de greu este să treci peste un subiect atât de dificil și să îți recuperezi moralul după.
Acum Xenia este orator la ONU și o elevă disciplinată în clasa de yoga. Se simte satisfăcută pentru că și-a atins scopul, se simte istovită după adunări și se simte revindecată după yoga, dar cel mai important este că se simte nostalgică după cerdacul din care a început.