Cele mai murdare trucuri militare din istorie

Istoria militară prezintă multe trucuri folosite de conducătorii diferitelor armate sau națiuni pentru a câștiga un avantaj, a-și înșela inamicii sau pentru a obține victoria. Totuși, nu toate s-au rezumat la manevrele din timpul bătăliei. Iată o listă care prezintă mai multe trucuri neconvenționale, folosite în timpul unei lupte, al unui asediu sau al unui război, din diferite perioade:

Promisiunea lui Timur Lenk

În timpul campaniei sale împotriva otomanilor, Timur Lenk a asediat orașul Sivas. El le-a promis locuitorilor că dacă se vor preda, nu le va vărsa sângele. Crezând în cuvântul lui, otomanii s-au predat. Timur a ordonat apoi ca 3000 de locuitori ai orașului să fie îngropați de vii, susținând apoi că și-a ținut promisiunea. La urma urmei, el n-a vărsat sângele lor.

Animalele sfinte ale egiptenilor

În 525 î.Hr., Imperiul Persan a ajuns la granița Egiptului. Persanii știau că egiptenii aveau mai multe animale pe care le venerau, precum câini, pisici sau oi. Într-una din invazii, în timpul asediului Pelusiumului, considerat poarta către Egipt, persanii au adus pe front o mulțime de animale sacre pentru egipteni. Apărătorii au refuzat să-i atace pe perși, temându-se că o să rănească animalele sfinte. Astfel, persanii au cucerit orașul.

Arta Războiului

Armata de teracotă

În lucrarea sa, Arta Războiului, Sun Tzu spune că este o strategie bună să lași inamicul să-ți încercuiască complet și apoi să-ți atace trupele, deoarece, atunci când singura soluție de scăpare/supraviețuire este de a trece prin armata inamică, oamenii tăi vor lupta până la moarte.

De asemenea, el ne oferă și informații despre cazul în care armata ta o încercuiește pe cea a adversarului, întotdeauna fiind bine să-i lași inamicului o cale de scăpare. În acest fel, când armata dușmană o va lua la fugă, încercând să se salveze, trupele tale vor putea să-i urmărescă și să-i ucidă pe inamici, fără a avea, în schimb, pierderi prea mari.

MareȘalii lui Napoleon Și podul de pe DunĂre

Pe 13 noiembrie 1805, mareșalii Murat si Lennes, care comandau avangarda armatei franceze, au reușit să captureze un pod de pe Dunare, în apropiere de Viena, spunându-le oamenilor lor să treacă podul pretinzând că un armistițiu pentru încetarea războiului ar fi fost semnat. În timp ce gărzile austriece erau distrase de această veste, francezii au reușit să cucerească podul.

Italia si sfârșitul Primului Război Mondial

Aproape de sfârșitul Primului Război Mondial, Italia și Imperiul Austro-Ungar au semnat un tratat de pace pe 3 noiembrie 1918. Austro-ungarii au crezut că acel contract era valid din momentul în care semnăturile au fost scrise, dar de fapt contractul devenea valid la câteva zile după 3 noiembrie. Totuși, trupele austro-ungare au început deja să se întoarcă acasă, lăsând Tirolul de Sud neprotejat, trupele italiene invadând apoi, într-un mod discret, acea regiune.

În anii precedenți, un italian numit Ettore Tolomei a tradus in italiană, într-un volum al cărtilor sale care prevedeau anexarea Tirolului de Sud, numele a peste 10.000 de sate și locații din acea zonă. Acest lucru dădea impresia că regiunea aparținuse Italiei la un moment dat. Scrierile lui Ettore Tolomei, dar și faptul că trupele italiene se aflau în Tirolul de Sud, au făcut ca în timpul Tratatului de la Londra, regiunea să-i fie promisă Italiei.

„Morcovii îți îmbunătățesc vederea”

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, britanicii s-au folosit de radar pentru a vedea locația, viteza si direcția de călătorie a bombardierelor germane pe timp de noapte. Ca să protejeze această tehnologie secretă, care le dădea un avantaj enorm, Marea Britanie a lansat o campanie de propagandă, susținută chiar și de Ministrul Sănătății din acea vreme, care spunea că „morcovii îți îmbunătățesc vederea și te ajută să vezi mai bine noaptea”. Nu se știe clar dacă armata germană a crezut ceea ce se spunea despre morcovi, dar cert e că publicul larg a făcut acest lucru.

Tratament regesc pentru prizonierii de război

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, britanicii îi aduceau pe unii ofițeri importanți din armata germană într-un conac de la țară din Anglia, în loc să-i ducă într-un lagăr de prizonieri de război. Ofițerii primeau destulă mâncare și băutură, puteau să asculte radioul german și aveau voie să vorbească între ei oricând voiau.

Fără ca aceștia să știe, britanicii au pus microfoane în tot conacul, având în beci persoane care înregistrau conversațiile. În acest mod, britanicii au învățat despre tacticile și strategiile naziste, dar și despre relațiile dintre comandanții armatei și Hitler.

Scipio Africanul și Bătălia de la Ilipa

Romanii și cartaginezii au petrecut primele zile dinaintea bătăliei doar observându-se și testând reacțiile adversarilor. În fiecare zi, Scipio aștepta ca adversarii săi, cartaginezii, să avanseze din tabăra lor, înainte ca el să mărșăluiască cu proprii oameni în formație de luptă, trupele profesioniste fiind in centru, iar cele mai slabe pe flancuri. Acest lucru i-a făcut pe generalii cartaginezi să creadă că acela va fi aranjamentul trupelor romane din ziua bătăliei.

Crezând că decepția sa a prins rădăcini în mintea cartaginezilor, Scipio și-a pus în aplicare planul. Întai, a ordonat ca armata să fie hrănită și gata de luptă înainte de răsărit. Apoi și-a trimis cavaleria și hărțuitorii să atace avanposturile cartaginezilor la răsăritul soarelui, în timp ce el venea cu forțele principale în urma lor, ajungând până în fața taberei cartagineze. În acea zi, Scipio și-a pus trupele mai slabe pe centru, iar cele profesioniste pe flancuri.

Surprinși de atacul romanilor, cartaginezii s-au grăbit să se pregătescă de luptă, fără a mai lua masa, crezând că romanii erau aranjați în vechea lor formație. Generalii cartaginezi au observat prea târziu schimbarea și nu și-au mai putut rearanja trupele. În final, Scipio a câștigat bătălia, aceasta fiind considerată una dintre cele mai mari victorii din cariera sa militară.

OperaȚiunea Mincemeat

Într-o dimineață de aprilie a anului 1943, un pescar spaniol a observat cadavrul unui ofițer britanic plutind pe mare dinspre coasta Spaniei. Acest eveniment a dat startul altora, care au schimbat cursul celui de-Al Doilea Război Mondial.

Operațiunea Mincemeat a fost una dintre cele mai mari decepții din istoria războiului. A derutat șefii serviciilor de spionaj naziste, a trimis trupe germane într-o direcție greșită și a salvat mii de vieți, folosindu-se de un agent secret care era diferit față de oricare altul: era mort. Misiunea lui: să convingă germanii că Aliații vor ataca Grecia în loc de Sicilia. Invenția unui ofițer RAF excentric și a unui briliant avocat evreu, această mare decepție a inclus un număr mare de personaje, printre care Ian Fleming, care va scrie celebrele povești cu James Bond, un patolog juridic faimos, o frumoasă secretară a serviciului secret, un căpitan de submarin, trei scriitori, un amiral irascibil care iubea pescuitul și un vagabond mort din Țara Galilor. Folosind fraudă, imaginație si seducție, echipa de spioni ai lui Winston Churchill, a țesut o pânză de minciuni atât de elaborată și de convingătoare, că au început ei înșiși s-o creadă. Dintr-un subsol fără ferestre din Whitehall, farsa a călătorit către Londra, apoi către Scoția, Spania și Germania, ajungând în cele din urmă pe biroul lui Hitler.

Surse: