Street dance este o denumire generală ce definește  mai multe stiluri de dans, ce au evoluat în spații publice: pe stradă, în curtea școlilor și în cluburi. De cele mai multe ori sunt improvizații, ce au un caracter social și încurajează interacțiunea cu publicul dar și cu alți dansatori. Termenul de “street dance” este în general folosit pentru a descrie stiluri precum: breakdance, popping, locking, hip hop new style, house, vogue, waacking etc., ce au apărut în Statele Unite în anii ’70 și care sunt într-o continuă creștere și dezvoltare în cultura hip-hop de astăzi.

            În România primele urme ale street-dance-ului au început cu trupa Simplu, înfințată la București, în urma unirii a două formații rivale de break-dance. Desigur că această trupa activa în show-biz la fel ca și alți artiști precum Anda Adam, Alex Velea care interpretau coregrafii și pași din comunitatea hip-hop în videoclipurile lor muzicale, la începutul aniilor 2000. Însă pe lângă manifestările televizate, cum s-a răspândit în restul țării acest fenomen?

Primele trupe

            Street-dance-ul a început să devină mai cunoscut prin jurul anilor 2004-2005 când multe trupe non-televizate și-au pus bazele în orașul București. Printre primii fondatori ai unor trupe de street dance, cu multe realizări importante naționale și internaționale a fost Paul Gheorghe. Din 2005 până in prezent, el este fondatorul și coregraful Trouble Crew Romînia, director si manager Trouble Dance Company.

Ce surse foloseau pentru a se informa?

Când au început să danseze, Raluca Todea, fondator Urban Dance Lab, Cluj și Mădălina Todea, Oana Iuoraș, coregrafi și dansatori la școala de dans T-dance din Cluj-Napoca, singurele metode prin care puteau să se informeze despre acest stil erau prin alți dansatori sau coregrafi. Acest lucru era posibil prin participarea la evenimente sau tabere, de exemplu “Street Dance Camp Reghin” care datează din anul 2008. Aici luau „workshopuri” de la care învățau pași de bază, tehnici și desiguri stiluri noi de la coregrafi internaționali precum Buddha Stretch sau Mr. Wiggles(fondatori hip-hop). Reghin devenind astfel capitala street-dance-ului în România.

“Acum totul e mai simplu în a te informa despre street dance”, au afirmat cele 3 coregrafe.

De multe ori găsești informații necesare pe internet, mai ales pe Youtube sau coregrafi care își vând informația digital.

Ce stiluri erau cunoscute

Cele mai cunoscute stiluri acum 10-15 ani erau hip-hop, popping și desigur cel mai proeminent breakdance, nu numai de persoanele care nu erau interesate de acest domeniu, dar și de persoanele chiar din industrie. Alte stiluri precum vogue, waacking, dancehall, house, krump au început să fie mai cunoascute și un pic mai mult practicate, chiar dacă ele existau deja de mai mult de 20 de ani, cam după 2009-2010, o dată cu dezvoltarea social media. De exemplu pentru stilul vouge, în România sunt destul de puține persoane care ar ști să îl predea cu exactitate,una din cauze ar fi că aparține comunității LGBTQ+, care este încă un subiect tabu în România. Unul dinte foștii dansatori ai trupei UniQ din Oradea, care vrea să se specializeze pe vogue a confesat că toate informațiile despre acest stil le-a acumulat de pe internet.

Studiouri, școli  și competiții de dans

Acum 10-15 ani activau cam 2-3 studiouri naționale, majoritatea din București, dar după 2010 au început să se dezvolte din ce în ce mai multe, acum fiind peste 15 pe țară. Printre cele mai cunoscute la momentul actual sunt: Dance Prestige (București), Challenge Arts (București), T-Dance (Cluj), Gennessis Dance Studio (Cluj), Urban Dance Lab (Cluj), Black Sea Dance Studio (Constanța), Quasar Dance (Iași), Reborn (Bistrița) etc.

            De asemea în ceea ce privește competițiile Nymphea și HHI(Hip Hop International) erau printe primele competiții din România de acest gen, datând chiar din anul 2007.


“Când am început să dansez erau 2 competiții mari: Nymphea și HHI, acum sunt peste 10”, declară Raluca Todea.

Acum reamintim competiții internaționale cu runda finală în afara României precum: Worl of Dance, Dance Star, Bucharest Dance Festival, BOUNCE, Cupa Școlilor la Streetdance etc.

Tranziția hobby-job

Tranziția de la un simplu hobby la un job poate de lungă durată, este cel mai realizabil în București, datorită posibilitățiilor de a lucra în show biz, așa cum probabil era și acum 10-15 ani. În schimb acum sunt din ce în ce mai multe centre de dans peste tot în țară, astfel și posibilitatea de a avea un job ca și coregraf sau instructor este mai mare.



“T-Dance a fost printe primele, din istoria street dance-ului în Cluj unde dansatoriii talentați au putut să devină corgrafi și au salarii constante în creștere”, spune Freetzy Laszlo – Kun, fondator Transilvania Dance Center.


“Dansatorii văd că se poate câștiga din hobby și știu să ceară recompensă”.

Un alt aspect important pe care îl punctează Iuoraș Oana, coregraf de peste 10 ani, este faptul că în ultimii ani, mulți dansatori pun un preț pentru prestația lor la evenimente, și nu doresc doar să își “facă reclamă”.

Opinii finale 


“Street dance-ul a evoluat mult în România în ultimii ani și e privit diferit, dar încă multă lume nu știe ce este cu adevărat dansul hip-hop. Mai demult era o chestie underground și erai considerat derbedeu dacă făceai breakdance sau hip- hop, astăzi nu mai sunt stereotipuri de genul asta. Încă consider că este neclar ce înseamnă cu adevărat street dance-ul pentru multe persoane”, spuse Iuoraș Oana.


“Există categoric o evoluție în România. Dansatorii se motivează între ei, fie prin videouri puse pe social media, fie prin competiții și spectacole. Dar cel mai mult a crescut în battle-urilor și mai ales în rândul dansatoriilor profesioniști, adică cei care dansează pentru artiști mari precum Inna, Delia”, declară Freetzy Laszlo – Kun.

În concluzie consider că da există o evoluție în comunitate pentru că totul se comercializează foarte repede acum și nu mai privește nimeni acest stil de dans ca și o chestie underground. În schimb în ceea ce privește cunoștințele noastre tehnice ca și dansatori sau coregrafi sunt încă în dezvoltare și puțin în urmă cu ce se află în afara țării