Diversitatea etnică a fost prezentă dintotdeauna, cert este că mereu existau și etnii predominante care și-au asumat o atitudine superioară față de grupurile etnice de minoritari categorisite drept vulnerabile.
Valorile societății trebuie menținute sănătoase, mai ales când vine vorba de atitudinea oamenilor.
Lipsa unor studii recente și mai ales inexistența celor aplicate la nivel național, referitoare la starea minorităților din România, în special la cea a romilor, indică pasivitatea de a interveni în setul de valori autohtone. Transmiterea unor clarificări cu privire la povestea minorităților ar putea schimba considerabil destinul celor în cauză.
Conform ultimului recensământ realizat în 2011, minoritatea romă reprezenta 3% din populația totală a României, adică a doua minoritate după maghiarii care acoperă un procentaj de 6.1% .
Cum interpretăm termenul de rasism?
Sursă:arhivă personală
Rasismul e asociat cu discriminarea, marginalizarea și stereotipurile, așa cum reiese dintr-un material apărut la ziarul “Cărămida” . Majoritatea actelor de această natură se întâlnesc pe considerente etnice. În România, când auzim de termenul “rasism”, primul gând ne duce la minoritatea de etnie romă.
Un studiu din 2009 desfășurat la nivel European care a inclus și România în eșantionul său, “EU-MIDIS- Sondajul Uniunii Europene privind minoritățile și discriminarea” , a arătat prin statisticile sale că societatea se raportează diferit la cei ce aparțin minorității rome, cel mai des, în următoarele situații:
- la căutarea unui loc de muncă sau în programul de muncă ;
- la căutarea unei locuinţe de închiriat sau de cumpărat ;
- la contactul cu personalul unităţilor medico-sanitare ;
- la contactul cu personalul de asistenţă social ;
- la contactul cu personalul instituţiilor de învăţământ;
Conform celui mai recent studiu realizat din 2011 legat de romii din Europa de Est constatăm condițiile romilor care resimt cel mai puternic marginalizarea:
INTERVIU CU GELU DUMINICĂ
Doctor în sociologie, profesor universitar, director executiv la Agenția Împreună, dar mai ales om, copilul părinților lui și rom (așa cum se autodescrie întotdeauna), Gelu Duminică ne aduce la cunoștință că în societatea românească suntem învățați să ne raportăm greșit față de minorități. motiv pentru care sunt emise prejudecăți rasiste.
G. Duminică
Rasismul e efectul modului în care am fost crescuți și educați care a activat o zonă de „superioritate” pe care românul „neaoș” (dacă există așa ceva) crede că o are față de ceilalți.
Există, în teorie, campanii de conștientizare ale drepturilor minorităților și de încurajare la respectarea legilor legate de eliminarea discriminării. Există și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării. De asemenea, există și numeroase drepturi “speciale” pe care minoritățile le primesc, în opinia majorității, pe nedrept. Prea des s-a întâmplat însă ca măsurile promise să nu fie luate. În privința Cazului Pata-Rât, discutat de nenumărate ori în ultimii ani, au fost exclamate idei ingenioase ce păreau promițătoare pentru comunitatea de aproximativ 1500 de romi care locuia, în urma evacuării din oraș, nas în nas cu rampa de gunoi din Cluj-Napoca. Fondurile, asociațiile și planurile de dezvoltare existau, însă discrepanța dintre resurse și dorința de schimbare s-a dovedit a fi mare.
Eu cred ca la marea majoritate a rasiștilor din România vorbim de un rasism generat de ignoranță, cu toate că țara asta se poate lăuda și cu teoreticieni ai politicilor rasiale.
G. Duminică
Tendințele rasiste din România își au originea în perioada eugenistă. Dacă ne raportăm la începuturile romilor în România, împreună cu evreii intrau în categoria străinilor. Mișcarea eugenistă ce se manifesta în acele vremuri susținea că românii ar fi rasa ariană alături de arieni și că minoritățile conlocuitoare ar trebui stârpite de pe fața pământului. Astfel, rasismul nu era, de la bun început, bazat pe considerente etnice, ci pe statutul de sclav al romilor. Atunci li s-au atribuit caracteristici specifice subomului, de pildă împuțiți, hoți, Superioritatea față de ei din acele vremuri nu s-a risipit, ajungându-se la o generalizare stereotipică pe baza etniei. Conform domnului Duminică, există o varietate de opțiuni care ar putea schimba situația în bine.
Atitudinea ar putea fi schimbată prin generarea unei educații bazate pe respect și pe dorința de a oferi ceea ce ne dorim să primim; prin implementarea/aplicarea unui cadru legal coerent; promovând educația incluzivă de calitate și dialogul intercultural; discutând despre România, ca țară a tuturor, și nu despre România ca țară doar a românilor.
G. Duminică
o libertate conflictuală
Odată cu căderea comunismului care se baza pe naționalism și prin Revoluția din 1989, românii își revendicau libertatea prin manifestarea tot mai aspră a intoleranței față de minoritățile rămase și ele. Numeroase conflicte interetnice au izbucnit în perioada ce a urmat și nu se opresc nici în momentul de față.
Interviu cu un simplu (R)OM
Am avut ocazia să intru în legătură cu Andrei Igna, soț, tată și om de etnie romă. Locuiește împreună cu familia lui într-un sat de la limita județului Sălaj, Almașu. Spre deosebire de ceilalți membri ai micii comunități de romi din sat, el locuiește pe strada principală printre case de români și maghiari. Recent și-a ridicat o nouă casă, din banii adunați cinstit din diferite joburi pe care le-a avut în țară și în străinătate. În principal muncește în domeniul construcțiilor. Pentru Andrei, educația constituie răspunsul pentru fiecare lucru bun ce i s-a întâmpat.
–Am fost integrați într-un mediu.. mai în societate. Am terminat o școală. Lucrez ca orice om. N-am avut ocazia să mi se spună “țigan” ,“rom” sau să fiu marginalizat .
A. Igna
În ziua interviului, intrând în curte, l-am surprins pe Andrei așezând lemnele pentru iarnă. Afară erau -2 grade. Curtea arăta impecabil de ordonată iar materialele pentru construirea unei noi anexe la casă erau pregătite. Trecând pe lângă noua lui casă, am zărit fetițele ce se pregăteau sârguincios pentru următoarea zi de școală. “Elena iubește școala, e foarte cuminte. Momentan e clasa a VII-a și doamna dirigintă mi-a transmis felicitările, a zis că e printre primii din clasă. Micuța e interesată și ea, mereu își face temele, ea e clasa a IV-a.” ,ne povestestește Andrei.
A. Igna
-Sunt destui care trăiesc din cerșit. Nu au o școală, nu au o meserie, nu au îndrumare. Ei nu cunosc doar munca de jos ..Aici e problema.. Nu au școală.
Andrei e convins că mediul în care a fost, din fericire, integrat, șansa de a face o școală și ambiția ulterioară de a munci au contribuit la clădirea unei vieți frumoase. Totodată, e de părere că îndrumarea urmată de educație reprezintă un pas esențial în dezvoltarea tuturor grupurilor vulnerabile.
