Discriminarea în școli-o problemă aruncată sub preș
Discriminarea nu este altceva decât încălcarea dreptului la egalitate, iar acest drept este încălcat de cele mai multe ori în școli. Discriminarea se bazează pe o prejudecata, care nu este altceva decat o idee preconcepută, greșită, pe care și-a facut-o un om despre altcineva. Însă, motivele pentru care oamenii discriminează? In acest caz vorbim despre un spectru mai larg.
Acest grafic ne arată opinia generală cu privire la sursele discriminării.
Am luat interviul Ioanei Țigan, psihoterapeut și coordonator al unui curs de inteligență emoțională, cu care eu am colaborat în ambele medii. Ioana, ne aduce la cunoștință impactul discriminării, dar mai ales, cum trebuie procedat în situații de acest gen.
1.Cât de frecvente sunt cazurile de discriminare în școli? Atât în școala generală, cât și în liceu? Este foarte greu sa se facă o contorizare oficială a a cazurilor de discriminare din școli, deoarece prea puține cazuri ajung în atenția conducerii școlilor sau a celorlalte instituții competente. Ca și psihoterapeut care lucrează adesea cu adolescenți și puberi pot să spun că spun că extinderea fenomenului este mult mai mare decât ne așteptăm noi adulții. În toate clasele gimnaziale și liceale există raportări ale elevilor din toate posturile fenomenului: victime, observatori sau agresori. 2.Cum este afectată dezvoltarea unui copil în momentul în care acesta este discriminat? Copiii care sunt discriminați suferă de probleme și dificultăți de natură psihică și emoțională, școlară sau comportamentală. Cele mai frecvente sunt: depresie, anxietate, tulburări de somn, stimă de sine scăzută, imagine de sine distorsionată, scăderea randamentului școlar, a atenției și concentrării, sentimente de izolare și însingurare, probleme de greutate, risc crescut de abandon școlar și în cazurile cele mai grave, suicid. 3.Cum ar trebui sa reacționeze copilul in momentul in care devine victima discriminării? Ar trebui să ceară în primul rând ajutor din partea parinților, pentru a găsi cele mai bine strategii de a face față. Strategiile sugerate de aceștia ar trebui să conțină: ignorarea agresorului, exersarea unor răspunsuri și atitudini prin care să-i facă față, sa se înconjoare de prieteni. Dacă aceste metode nu funcționează trebuie să apeleze, susținut de către familie, la dirigintă, consilier școlar, directiunea scolii. 4.Cum ar trebui sa reacționeze parintele in momentul in care copilul lui este o victima a discriminării? Ar trebui să îl încurajeze să vorbească cât mai deschis despre ceea ce se întâmplă la școală și să trateze aceasta problemă cu seriozitate. Nu este o “sensibilitate” a copilului, ci un abuz care trebuie să se oprească. Adultul va trebui să solicite direcțiunii școlii implicarea, facilitarea unei discuții cu părinții agresorului eventual, orice măsuri sunt necesare pentru a opri abuzul. Ulterior, în funcție de durata abuzului și nevoile copilului pot să solicite ajutorul unui profesionist.
Ioana Țigan, psihoterapeut în cadrul unei ședințe la Kids Life Changing Academy despre încredrea în sine.
Înțelegerea mutuală va reduce riscul discriminării și va contribui la crearea de condiții mai bune de învațătură pentru copii. Condițiile mai bune de învățare vor stimula încrederea de sine a elevilor și vor contribui la reducerea abandonului școlar – o problemă extrem de frecventă între copii. Din păcate, foarte mulți elevi din ziua de azi nu pot accepta elevi diferiți. Tocmai pentru ca nu suntem uniți și nu înțelegem benificiile diversității, această societate se destramă și apare astfel în școli, în violență, fie ea verbală sau fizică.
