Mișcarea de reprezentare a elevilor din România – Importanță, realizări și perspective
Cu siguranță, data de 10 august 2016 va rămâne în istorie atât pentru mai mișcarea de reprezentare a elevilor din România, cât și pentru ceea ce înseamnă drepturile elevilor. Deși articolul 80 din Legea Educației Naționale prevede încă din 2011 dreptul elevilor de a beneficia de un cod al drepturilor și obligațiilor lor, a fost nevoie de demersuri susținute și lupte asidue pentru împlinirea acestui desiderat. Actul normativ se numește Statutul Elevului și este practic o listă care stipulează elevilor în mod clar atât care le e sunt drepturile, cât și obligațiile în școală.Unele dintre noutățile pe care această nouă lege le-a adus este atât dreptul elevilor majori de a părăsi incinta școlii în timpul programului școlar, cât și scoaterea în mod clar din legalitate a sancționării elevilor pentru nepurtarea semnelor distinctive, cum ar fi uniforma sau dreptul de a acorda feedback semestrial într-un mod anonim cadrelor didactice de la clasă.
Personajul principal al acestei reușite este Horia-Șerban Onița, pe atunci un elev de 17 ani din Oradea care ocupa și funcția de președinte al Consiliului Național al Elevilor. El susținea atunci atunci că “În ciuda rezistenței la schimbare din preuniversitarul românesc si a mentalitatii anacronice perpetuate încă in randul multor actori ai sistemului de invatamant, dupa 5 ani de la termenul legal am demonstrat ca elevii isi pot apara drepturile, ca nu sunt doar un pion irelevant in formarea lor”. De asemenea, el a mai specificat că aceste drepturi și obligații prevăzute în actul normativ sunt unele ”de bun-simț, necesare unei educatii de secol XXI, centrata pe elev. Important acum e sa ne asiguram ca drepturile elevilor vor fi respectate, un deziderat dificil de indeplinit, din nefericire, in multe scoli rămase în desuetudine”.
O scurtă istorie
Povestea Consiliului Național al Elevilor, unica structură de reprezentare a tuturor elevilor din România a pornit din dorința unor elevi ambițioși de a avea o organizație de reprezentare care să le apere drepturile și interesele, lucru firesc, de alt fel, în toate statele cu educația bine pusă la punct din lume. Povestea reprezentării începe undeva în anul 1991, atunci când apar primele Consilii Școlare ale Elevilor (CȘE). Primul Consiliu Județean al Elevilor (CJE) avea să apară în 1999, la Dâmbovița. Trei ani mai târziu, în 2002, apare și primul Consiliu Județean al Elevilor coordonat exclusiv de elevi, în județul Cluj.
Ca urmarea a tuturor acestor mișcări din teritoriu ale elevilor, după încă 4 ani, și anume în 2006, apare Consiliul Național al Elevilor, reunind 18 județe. La acea vreme se aprobă și primul ROF – Regulament de organizare și funcționare al CNE. Un lucru pe de o parte amuzant, pe de o parte plin de semnificații este faptul că prima Adunare Generală a acestor elevi a debutat într-un autobuz, în localitatea Căciulata, județul Vâlcea. Adunarea Generală este structura deliberativă și forul suprem de decizie al Consiliului Elevilor la toate nivelurile sale.
Primii pași ai Consiliului Național au fost anevoioși, fiind caracterizați de coordonarea directă a Ministerului Educației. Astfel, candidații la funcțiile din CNE erau aleși de o comisie formată din inspectori școlari, elevii care mergeau la Adunările Generale erau selectați de Inspectorii școlari generali, iar deciziile din cadrul ședințelor adunării generale erau influențate în mod direct de niște ”profesori formatori”, care nu erau de fapt altceva decât niște cadre didactice ”alese” cu grijă, a căror scop era să acapareze cât mai mult demersurile elevilor și să îi constrângă din a-și apăra cu adevărat drepturile Au fost nevoie de ambiții și lupte serioase din partea selevilor reprezentanți pentru a conferi mișcării de reprezentare a elevilor un statut independent. Acest lucru s-a întâmplat, însă, în 2015, la Sulina, când Adunarea Generală a Consiliului Național al Elevilor a decis asupra desființării rețelei de profesori formatori. Această măsură a un adevărat moment de cotitură pentru ceea ce înseamnă mișcarea de reprezentare a elevilor, fiind punctul din care structura s-a dezvoltat în direcția independentă în care activează astăzi.
Organigrama și structura organizațională
Pentru a asigura o reprezentativitate cât mai largă, Consiliul Elevilor este structurat ierarhică, la nivel școlar, județean și național. La nivelul fiecărei școli avem un Consiliu Școlar al Elevilor, a cărui scop este reprezentarea intereselor elevilor la nivel școlar. Președinții Consiliilor Școlare ale Elevilor sunt membri Adunării Generale a Consiliului Județean al Elevilor, structură care reprezintă elevii la nivel județean. La nivel național, CNE întrunește toate Consiliile Județene ale elevilor și ia măsuri pentru toți școlarii din România.
Organismul deliberativ, cea care ia decizii la nivelul fiecărei dintre structurile amintite mai sus se numește Adunare Generală, pe când partea executivă (cea de punere în practică acestor decizii) este asigurată de o autoritate denumită Birou Executiv. Un alt for important este Comisia Națională de Etică, care funcționează pe lângă strucutra națională și a cărei rol este acela de a monitoriza conduita membrilor structurii și legalitatea demersurilor și deciziilor.
Consiliul Național al Elevilor astăzi
În prezent, CNE desfășoară constant campanii și demersuri de reprezentare, fiind într-adevăr o voce a elevilor din România.
Un exemplu elocvent este campania intitulată ”Educația – Temă de Siguranță Națională”, care a fost demarată odată cu punerea în dezbatere publică a unui proiect de lege prin care se dorea modificarea actualelor planuri-cadru pentru învățământul liceal preuniversitar. Pe scurt, planurile-cadru sunt acele documente care stabilesc atât materiile care se vor studia la fiecare profil, cât și numărul de ore alocate pe săptămână pentru fiecare dintre discipline. În acest context, Ministerul Educației Naționale a pus în dezbatere publică 3 proiecte diferite de planuri-cadru pentru fiecare profil în parte.
Ceea ce i-a nemulțumit pe elevi, însă, a fost lipsa unei modificări reale, de substanță a conținuturilor acestor documente. Astfel, chiar dacă motivația din spatele acestei propuneri a fost corelarea materiilor studiate cu nevoile actuale ale societății și pieței muncii, în fapt, aceste noi planuri-cadru nu aduceau nicio modifcare de substanță. În acest context, considerându-se “înrobiți” de aceste limitări, Consiliul Național al Elevilor a inițiat o campanie de strângere de semnături pe care le-a așezat într-o roabă și cu care a mers la Ministerul Educației Naționale, cerând socoteli. Petiția inițiată solicita, printre altele, retragerea propunerilor inițiale de planuri-cadru și înlocuirea cu unele care să acopere nevoie reale ale elevilor. Rezultatul demersului a fost că ministerul a renunțat la cele 3 documente.
Mai multe despre starea actuală, dar și despre perspectivele Consiliului Național al Elevilor aflăm de la Titus Maghiar, alumn al structurii, proaspăt ieșit din funcția de vicepreședinte:
Va urma…
În prezent, chiar dacă Statutul Elevului este în vigoare de 4 ani de zile, anumite practice impuse de acest document încă nu sunt compatibile cu realitatea din școlile din România. Conform ultimului Raport privind Implementarea Statulului Elevului la Nivel Național, de pildă, încă se întâlesc cazuri numeroase în care elevii sunt tratați diferit în funcție de rasă, etnie sau statut social sau chiar și cazuri (mai izolate) în care elevilor nu li s-a permis accesul în școală pe motivul nepurtării uniformei.
În concluzie, cu toate că, probabil, vor mai dura niște ani până când mentalitățile se vor schimba, iar situația respectării drepturilor elevilor va arăta așa cum ar trebui, progresele se văd și sunt evidente. Fiind de datoria fiecărei generații de a face cât poate de mult pentru a oferi celor viitoare niște perspective mai bune, putem spune că povestea merge mai departe. Unde va duce această poveste, rămâne de văzut. Va urma…