Luminița Agache are 20 de ani și este studentă în anul I la Facultatea de Arte Vizuale și Design, secția Arte Murale din Iași. Este una dintre cele mai talentate fete pe care le-am cunoscut la fostul meu liceu, Colegiul de Artă „Ciprian Porumbescu” din Suceava. Prin arta pe care o produce își oglindește personalitatea. Nimic nu e superficial la Luminița, iar povestea ei e una despre talent și multă muncă.Nu există superficialitate, este ea, talentul și multă muncă în spate.
Începuturile
Încă de mică îmi amintesc cum mama mă învăța să desenez oameni și mă punea să trasez liniile cu mâna liberă, iar eu trișam când nu era atentă. Eram diferită. Mă simțeam specială, voiam să descopăr cât mai multe. Eram foarte fericită că nu desenez omuleții ca ceilalți copii de vârsta mea, desenele mele deveneau pe zi ce trece mai complexe. Mă simțeam unică, deoarece puteam să creez altceva în afară de lucrurile simple pe care le poate face orice copil îndrumat de părinți sau profesori. Asta se întâmpla la grădiniță. Mama a fost cea care a văzut în mine această latură artistică, pe care mă bucur ca m-a ajutat s-o dezvolt și m-a susținut mereu, deși nu știa dacă talentul meu va deveni stil de viață. Aceasta este o amintire care arată că de când am început sa conștientizez viața, formele ei complexe, natura, mi-a plăcut ideea de artă, să creez în orice mod, formă.
Nu aș putea să spun vârsta la care desenul a devenit pasiunea mea, întrucât acesta e mai mult de atât, este o parte din viața mea acum, ador să împrăștii culoare în jurul meu. Inițial, aveam alte planuri de viitor, dar am realizat ca nu mă vad făcând altceva în afară de artă. De aceea am decis să urmez un liceu pe această specializare, mai exact, arte plastice și decorative. În acești patru ani, m-am dezvoltat din toate punctele de vedere, ca persoană, dar și ca talent. Am avut norocul să fiu înconjurată de oameni frumoși, care mi-au fost alături și de la care am avut foarte multe de învățat. Pot spune că a fost o experiență genială, pe care aș repeta-o daca aș putea.
„Datorită profesorilor am realizat că ar fi o pierdere și aș regreta dacă nu aș continua cu arta, de aceea le mulțumesc din tot sufletul că m-au condus pe acest drum.”
Unul dintre evenimentele importante care m-au făcut să cred că arta este calea mea către succes și libertate a fost olimpiada de pictură la care am participat în clasa a 11-a, aceasta a avut loc la București. M-a făcut să realizez potențialul pe care îl am și să capăt mai multă încredere în mine și în arta mea.
pERIOADA ACTUALă
Experiențele din facultate au fost și mai clare pentru mine. Am conștientizat din ce în ce mai mult că sunt pe drumul cel bun. Facultatea pe care o urmez mi-a demonstrat că desenul e ceea ce mă face fericită, prin desen mă pot exprima, îmi pot elibera sentimentele și, în același timp, mă ajută să comunic cu lumea. Culoarea pentru mine reprezintă viață, n-aș putea sa-mi imaginez o lume fără ea.
Odată cu dezvoltarea mea atât ca adult dar și ca artist am realizat că nu există doi artiști la fel, întotdeauna va fi ceva care îi va deosebi . Nu poți compara arta nimănui. Nu poți prelua stilul nimănui. Fiecare are „semnătura lui” .
Consider că diferența dintre mine și alți artiști ar fi temele pe care le aleg, modul de interpretare a acestora. Culorile prin care mă exprim, acestea sunt calde, pastelate, consider că ele mă reprezintă și le-am putea considera un aspect important care face diferența. Prin creațiile mele vreau să transmit căldură. Totodată prin aspectul meu fizic , „sunt tot artistă”, consider că este tot o metodă de a te exprima, părul meu fiind roz, nu doar pentru că ador culoarea ci și pentru că mă reprezintă și arată viziunea mea despre viață. Pe de altă parte, curajul cu care mă exprim, fără să existe ceva care să-mi limiteze viziunea și părerile în general, mă definesc și mă fac să fiu ceea ce sunt când creez. Felul meu de a fi mă ajută să arăt de ce sunt capabilă.
Cred că dacă cineva s-ar uita la desenele mele și apoi la mine și-ar da seama că eu am fost artistul. Sunt o persoană la fel de plină de viață și colorată ca și picturile mele, stilul meu se reflectă în tot ce fac . Îmi place să ies din zona de confort pentru a încerca lucruri noi. Așa cred că pot învăța mai multe și evolua. Tot ce pot să spun este că de fiecare dată când am încercat fie să-mi schimb tematica, fie stilul de a desena, nu am „scăpat” de amprenta personală în lucrare.
Cred în libertate și în nevoia noastră de a trăi și exprima liber. Prin ultimul meu desen am vrut să transmit superficialitatea cu care tratăm viața. În lucrare este reprezentată o zână nud care se „descompune”, lucru care arată că ar trebui să ne intereseze și să punem accent mai mult pe dezvoltarea noastră, fericirea sufletului, nu pe lucrurile materiale. Aripile semnifică libertatea fără limite. Tema aleasa este lumea fantastică, o lume în care eu consider că sufletul nu are granițe și ar putea sa fie liber, fără constrângerile societății în care trăim și temerea de a fi noi.
Inspirația mea constă în starea pe care o am, în general, sentimentele pe care le am în momentul creației sunt cele ce mă influențează, lucrările mele reprezentându-mă pe mine, emoțiile mele. Nu cred că este un lucru material care sa mă ajute sa lucrez. Mă inspiră locurile unde mă simt ca acasă, adesea desenez în camera mea, unde dau drumul la muzică și mă rup de lume, de orice probleme, sunt doar eu cu pânza sau foaia. Iar când vine vorba de cine mă inspiră…Ar părea narcisist, dar eu sunt cea care mă inspir, lucrările arată idealurile mele și pe mine. Cel mai mult îmi place să abordez teme care surprind lumi fantastice, zânele sunt nelipsite, iar luna este un element important.
Arta schimbă perspectivele asupra vieții. M-a ajutat să văd lucrurile din altă perspectivă, să fiu mult mai deschisă la tot ce înseamnă nou, m-a făcut să înțeleg, să accept și să nu mai critic o viziune diferită de ceea ce cred eu. Totodată am realizat, odată cu trecerea anilor faptul că talentul este doar 30%, restul de 70% sunt reprezentate de muncă, perseverență , interes, ele te ajuta sa evoluezi, să devii cu adevărat artist complet. De aceea, nu orice om talentat va deveni artist doar pe baza talentului.
Am trecut prin multe provocări de-a lungul anilor, am evoluat frumos și am ajuns să fiu împlinită. De cele mai multe ori, din nefericire, arta nu este atât de valorificată în România. Acest fapt descurajează tinerii talentați să-și urmeze visul. În momentul în care un tânăr alege să urmeze un liceu vocațional este considerat inferior de către ceilalți elevi sau profesori de la „liceele de top” . Aceste descurajări au fost adesea auzite, mi s-a spus că este un liceu prost și că cei de acolo vor fi „muritori de foame”.
Le-aș sugera oamenilor să se informeze puțin despre ceea ce înseamnă arta si cât efort se depune la crearea acesteia, nu este un proces simplu și ar trebui să fie mai apreciată.
Există o mulțime de posibilități, de la ideea clasică de a vinde tablouri – i-am spus clasică întrucât asta e ceea ce le vine în minte în general oamenilor când e vorba de ce poate face un artist –, la a face diverse bijuterii, a picta pereți, a decora orice obiect, clădire, cameră, vitrină la a face haine, a crea ilustrații pentru cărți, grafică pentru jocurile video, animații, a face vitralii sau mozaic.
Putem face totul mult mai frumos prin artă. Contează foarte mult peisajul care te înconjoară, un mediu plăcut aduce o stare de bine, o stare de productivitate sau distracție, daca ai sta într-un loc sumbru, monoton, plin de griuri nu ar mai exista plăcerea de ieși, de a lucra. Arta este prezentă peste tot și ea este cea care face diferența dintre oameni și starea pe care o emană.
Visul meu este să continui ceea ce fac și să evoluez în mediul artistic. Mi-aș dori să lucrez în domeniul artelor murale ca decorator și, pe lângă asta, mi-aș dori să am propriul magazin/site de articole de îmbrăcăminte, pe care mi-aș pune amprenta prin adăugarea unor imprimeuri unice.
Arta ne face frumoși, ne scoate din cotidian, ne învață lucruri și ne schimbă perspectiva. Concluzia acestei povești ne amintește faptul că trebuie să avem încredere în talentul nostru și să facem ceea ce ne place mereu. Asta e cheia succesului și nu trebuie să uităm că adultul fericit de mâine va fi cel care își va urma visul de azi .