Prietena ta iese cu un tip. Îi dai follow pe Instagram și, în ciuda faptului că nu mai auzi nimic de el, continui să îl urmărești pentru că face poze mișto. După câțiva ani, vezi că e cu Smiley în turneu. Apoi cu el la studio, apoi pe scena de la Untold. Wait, what?
Oamenii din spatele artiștilor conturează uneori percepția publicului mai puternic decât o face artistul în sine, iar fotografia reprezintă probabil exemplul cel mai bun. Din acest motiv, casa de discuri Hahaha Production și artiștii ei au un fotograf full-time, cu un parcurs cel puțin demn de povestit.
Ploua cu găleata și era aproape beznă când am ajuns la Daniel Emanuel Blejan acasă, într-un apartament la parterul unui bloc din București. Era prima oară când făceam cunoștință personal cu omul pe care îl urmăream pe rețelele de socializare de atâta timp, și cu a cărui muncă devenisem, oarecum, familiară. În camera în care am intrat, singurul element dinamic între rafturile cu zeci de perechi de pantofi sport și suporturile de umerașe care nu mai aveau loc în dulap era laptopul, de la care se auzea un fel de muzică lounge. Avea deschise galerii peste galerii de poze, și m-a rugat să aștept să termine de editat câteva fotografii de la concertul lui Jean Gavril din seara precedentă. „Mereu lucrez pe muzică, nu pot altfel. Scuze, dar chiar trebuie să trimit câteva poze de aseară, termin imediat”.
Și, cum ajunge un tip din Buziaș persoana responsabilă de imagine la o casă de discuri? Păi, conform spuselor lui, în primul rând îți iei un aparat foto.
„Am muncit toată vara la un restaurant din Buziaș ca să îmi strâng bani pentru un aparat. Mă plimbam prin mall în Timișoara și l-am găsit fix pe ăla pe care mi-l doream eu, un Nikon D5300 la reducere, care era mai scump decât îmi permiteam, așa că i-am cerut unui prieten împrumut 1000 de lei pe lângă ce strânsesem eu și mi l-am cumpărat în ziua aia”
Și așa începe povestea unui viitor fotograf. „Am plecat într-o excursie cu niște prieteni și eram entuziasmat că știu eu să fac poze. Am trecut setările pe manual și am încercat să le reglez. Au ieșit niște poze groaznice fiindcă nu știam ce e ăla ISO și nu îl reglasem” Ulterior a început să citească tot ce se poate de pe net și să învețe singur ce înseamnă, de fapt, să fii fotograf. De la 20 la 22 de ani a continuat să lucreze ca barman și, de fiecare dată când avea câteva zile libere, mergea în Timișoara. „Căutam să fac poze cuiva, oricui. Dădeam mesaj oamenilor pe Instagram și pe Facebook”
În vara lui 2018 a mers în București la radio cu o trupă și l-a cunoscut pe Jean Gavril „Nu știam cine e, dar a avut un vibe foarte mișto. I-am făcut câteva poze cu aparatul și le-a postat imediat”. Întâmplarea a făcut ca managerul de la Hahaha Production să le vadă. Avea programat să plece în concediu în străinătate, dar a ales să renunțe și să se întoarcă pentru două săptămâni în capitală unde a lucrat pentru Jean în continuare. „Începuseră radiourile să folosească pozele mele cu el. În alea două săptămâni am și apărut într-un clip de-al lui ca basist pentru că nu avea pe cine să pună”
După un „concediu” atât de plin, s-a întors acasă, pierzând legătura cu tot ce făcuse în vară. Timp de câteva luni, lucrurile au continuat să fie exact ca înainte, asta până în toamnă. „Aveam un prieten care se ocupa de concertele Andrei. Mi-a zis că are nevoie de un om să luăm mai multe proiecte, dar întâi trebuie dau un test și dacă e ok, să mă mut la București. Asta era pe video, a fost în perioada scurtă în care mă mutasem și pe partea asta”. După câteva zile primește un mesaj: „Bă, vezi că te muți” iar în următoarele 3 zile și-a dat demisia și făcut bagajele. „Am plecat cu 10 milioane în buzunar și m-am mutat în București”.
După două luni de lucrat pentru Andra, echipa de video a început să lucreze la alte proiecte și Daniel s-a rupt de ei. „Din noiembrie am rămas pe tușă câteva luni. Am mai prins câte o chestie, două, în rest pauză, nimic. Un leu în buzunar în București, m-a ținut un prieten la el acasă”. Lucrurile au continuat așa până când, în ianuarie, a fost sunat de managerul de la Hahaha să îl întrebe dacă vrea să facă un clip de prezentare pentru un artist de la ei. „Mi-a zis că îi place de mine, îi place ce fac și că m-a propus ca fotograful lor full-time. Am avut o perioadă de probă de două săptămâni, timp în care mă împrietenisem deja cu toți producătorii și oamenii de la studio”.
Acum lucrează pentru ei deja de un an și jumătate, iar munca lui este peste tot, de la postările de pe Instagram ale artiștilor la artwork-urile de pe Spotify. Continuă să aibă și proiecte personale, și spune că mereu știa că va ajunge aici, însă nu atât de repede. Recunoaște că poate sunt alții mult mai buni ca el din punct de vedere tehnic, însă ce îl face pe el cu adevărat special este caracterul, faptul că se apropie ușor de oameni și creează legături personale cu ei. Face și ceea ce i se cere, și ceea ce îi place, și consideră că în job-ul ăsta trebuie să înveți să lași de la tine și să delimitezi munca pe care o faci pentru un client de proiectele tale personale unde poate te poți exprima mai mult. Încă mai apare ocazional în videoclipuri când nu are cine altcineva și spune că se vede făcând ceea ce face acum toată viața „Cred că sunt la primul și ultimul meu job pe partea asta, nu mă văd vreodată făcând altceva”