Origini
Pictura în ulei reprezintă o tehnică de pictură cu pigmenți care sunt legați cu ulei, care tinde să se usuce. Cel mai des se folosește uleiul de in, însă poate fi folosit și cel de nucă, mac sau șofrănel. Cu ajutorul uleiului din amestec se diminuează tendința de îngălbenire a picturii dar și se reduce timpul de uscare a acesteia. Se pot folosi și 2 sau 3 uleiuri în aceeași pictură pentru a oferi un luciu diferit în zonele dorite.
Pictura în ulei a fost larg folosită de către chinezi și indieni în perioada secolului V-VIII, însă a devenit populară abia în secolul XV-lea, în perioada Evului Mediu. Ulterior, a ajuns a fi principala tehnică de realizare a operelor, pe măsură ce avantajele sale deveneau cunoscute
How it`s done
Ca și orice în lumea artei, totul începe de la o schiță. În cazul dat se schițează subiectul pe pânză cu cărbune sau vopsea diluată. Vopseaua, de regulă este amestecată cu ulei de in, alcooli minerali și alți solvenți pentru a obține o culoare mai subțire. Una dintre tehnicile de bază este aplicarea „gras peste slab”, adică orice strat suplimentar de vopsea trebuie să conțină mai mult ulei decât stratul peste care se aplică, altfel pictura va crăpa și se va coji.
O altă tehnică este „gros peste subțire” , se aplică stratul gros peste stratul subțire de vopsea. Dacă se întâmplă invers, cu siguranță stratul subțire va crăpa de la mișcările de contracție în timpul uscării.
Nu în ultimul rând, tehnica „lent peste rapid”, datorită proprietăților pigmenților permite așezarea straturilor în dependență de timpul de uscare. De exemplu, unii pigmenți ca galben cobalt sau umbra arsă au timp de uscare mai rapid. De asemenea, diferă timpul de uscare și în dependență de uleiul folosit, uleiul de mac se usucă în 7 zile iar cel de in în 2-4 zile.
Pentru mai multe detalii referitoare la tehnicile de pictură în ulei, vizionați următorul video: