Observăm cum în filme, seriale, dar și în muzică, sunt prezentate situații sau comportamente care promovează ura, sexismul neintenționat, rasisimul și xenofobia, abuzul de substanțe (alcool, droguri, tutun), homofobia și stereotipurile. Înainte de a spune cu mult prea multă ușurință faptul că „e doar un film” ar trebui să luăm în considerare faptul că filmele și serialele mizează pe dezvoltarea unor concepte sociale deja existente. Consumul de filme și seriale (arată cercetătorii) are efecte măsurabile asupra individului, deși acesta realizează că situațiile și/sau personajele sunt ficționale.

1. Body shaming

via GIPHY

Scenariul de bază: fata cu ten perfect, păr fabulos, trup de viespe tip 90-60-90 care se îndrăgostește de băiatul înalt, cu păr ondulat și un trup atletic și musculos.

Fetele mănâncă puțin și delicat, iar personajele supraponderale sunt mult prea rar personajele principale. Ba mai mult, sunt reprezentarea unei categorii sociale evitate de către restul. Acneea o au doar „tocilarii”, iar aparatele dentare sunt deja un simbol al acestei categorii din lumea cinematografică.

Un studiu arată că tinerele fete încep să își creeze propria imagine despre sine raportându-se la imaginea prințeselor Disney din filmele animate. Acestea sunt prezentate adesea drept un ideal al frumuseții. Sunt suple și cu trăsături finuțe, elegante și cochete. S-a observat că îngrijorările publicului (format preponderent din fetițe) pentru propria greutate începe de la frageda vârstă de 5 ani și se datorează expunerii la acest tip de conținut.

Stop. Desființăm stereotipurile. În realitate, toată lumea are imperfecțiuni și defecte, acnee și vergeturi, vârfuri despicate. De altfel, kilogramele cu siguranță nu sunt un standard al frumuseții. Musuclatura complet tonifiată se obține prin antrenament continuu, iar perfecțiunea e absurdă. Ne iubim corpurile pentru ce fac ele pentru noi și mâncăm atât cât ne este necesar, pentru că nu trăim într-o producție pentru adolescenți.

Deci, expunerea îndelungată la aceste idealuri de frumusețe are consecințe notabile în viitorul persoanei.

Un exemplu de show pozitiv, care ne învață să ne iubim și să acceptăm ceea ce societatea numește defecte este My Mad Fat Diary. Protagonista reușește să se iubească și să accepte că merită să fie iubită în egală măsură, iar ceilalți nu o trec prin filtrul unei greutăți ideale.

2. Boli mintale și atitudinea nepăsătoare față de acestea

via GIPHY

În multe dintre producții întâlnim acele personaje care suferă în liniște și problemele lor nu reprezintă un punct de interes pentru cei din jur. Se „romantizează” boala mintală și o face să pară ceva dezirabil pentru public. Ca și cum ar fi un aspect estetic, personajelor în cauză le sunt atribuite și caracteristici specifice precum haine negre și ochi conturați cu foarte mult fard negru.

Este importantă portretizarea corectă din filme și seriale a afecțiunilor mintale. Dacă filmele și serialele produc stigmă cu privire la depresie și anxietate sau acestea sunt înfățișate greșit, publicul care urmărește producțiile în cauză ar putea suferi niște consecințe serioase. Deoarece, conform unui studiu realizat de către Journal of Health Communications în 2008, felul în care personajele ficționale gestionează și reacționează la diverse tulburări poate avea un impact direct asupra a cum sunt percepute de către audiență, făcându-i pe cei care au nevoie de ajutor să fie mai reticenți în a-l cere.

Totodată, persoanele cu afecțiuni mintale sunt prezentate drept periculoase, conform altui studiu de la Journal of Health Communication. Personajele negative sunt adesea descrise drept „nebune”, iar afecțiunile precum PTSD (post traumatic stress disorder) sau OCD (obsesive compulsive disorder) îi împing către crime nejustificate. În realitate, una din cinci persoane suferă de depresie sau o formă de anxietate și duc o viață normală. Cu toate acestea, o prezentare negativă și greșită a bolilor mintale crește stigma în rândul indivizilor care suferă de ele.

Poate rolul de adolescent în depresie cu intenții suicidale a reușit să prindă la public la un moment dat, dar sănătatea psihicului ar trebui tratată ca pe un subiect foarte serios. Mai mult, personajul de cele mai multe ori nu reușește sa treacă peste acest episod traumatic și producția are un sfârșit tragic. Conform Psychcentral, există în lumea cinematografică stereotipul conform căruia adolescenții cu afecțiuni mintale reale nu sunt luați adesea în considerare, nu caută ajutor, practică self harm și comportamente autodistructive. Cu toate astea, prin ceea ce trec ei este numită doar o perioadă mai proastă sau însăși tumultoasa adolescență. Aceștia ajung, astfel, până la punctul în care sunt glorificate problemele lor. Publicul poate ajunge la concluzia nu numai că e normal să ai tulburări mintale, dar asta e ceea ce te face cool.

Spre exemplu, Cassie din Skins UK menționează de mai multe ori de eating disorder-ul pe care ea îl are. Ajunge la spital după multiple tentative de suicid (precum și Effy Stonem –personaj al aceluiași serial) însă nimănui nu pare să îi pese suficient. Lucru care poate face audiența să creadă că problemele lor sunt la fel de neimportante precum ale personajelor în cauză, aflându-se în situații similare.

Așa că acordă ceva mai multă atenție la ceea ce simți și discută cu cineva de încredere, sau apelează la un specialist. Ceea ce filmele arată despre bolile mintale nu este, de cele mai multe ori, adevărat. Un strigăt de ajutor nu ar trebui ignorat. Putem fi întotdeauna puțin mai buni cu cei din jurul nostru și să le oferim un strop de compasiune.

Un show care adresează corect depresia și anxietatea este BoJack Horseman.
Ximena P, membru al comunității Mighty, care a realizat studiul, a declarat: „BoJack Horseman este una dintre cele mai realiste reprezentări a ceea ce înseamnă să trăiești cu depresie și anxietate. Îmi place faptul că arată părțile urâte ale depresiei, mai degrabă decât să portretizeze tipica «frumoasă și tragic de tristă viață» ”

3. Glume pe subiecte sensibile

via GIPHY

Deși sunt adesea întâlnite în filme sau seriale, acestea sunt trecute cu vederea și privite ca pe ceva inofensiv. În realitate, publicul țintă se simte frecvent lezat de aceste situații considerate drept amuzante, subiecte precum rasa, religia, genul, orientarea sexuală, etc.

The Simpsons, în mod deosebit, prezintă adesea glume referitoare la subiectele menționate mai sus. TruTv a realizat un documentar în care expune problema personajului potrtetizat în The Simpsons și anume Apu, care se presupune a fi indianul clasic. Numeroși membrii ai comunității indiene din America au fost afectați de către acest personaj prezentat prin exagerare de către show.

Glumele pe baza orientării sexuale sunt de asemenea întâlnite în producțiile cinematografice.

„Glumele care se folosesc de o comunitate deja marginalizată nu fac decât să întărească ignoranța și prejudecățile. Mai mult, glumele pe baza identități LGBTQ promovează acest aspect drept demn de batjocură și dăunează persoanelor care suferă hărțuire și violență în mod regulat pe baza acestui aspect.”, arată un studiu realizat de către GLAAD Studio Responsability Index și The Wrap.

Glumele pe subiecte sensibilie, precum orientarea sexuală, s-au extins până la filmele animate pentru copii. Situația devine dificilă mai ales pentru familiile gay, care încearcă să se integreze și să creeze o imagine favorabilă a comunității LGBTQ în fața copiilor acestora. In Advocate, un tată homosexual își exprimă îngrijorarea cu privire la modul în care este tratat acest subiect. „Principalul motiv pentru care mă opun atât de mult la umorul prost pe seama persoanelor gay este faptul că fiul meu are 4 ani jumătate. Este la o vârstă extrem de impresionabilă și este în prezent în proces de a se mândri cu familia sa, care se întâmplă să fie formată din doi tați. Când își vede familia sau tatăl batjocorit pe marele ecran, s-ar putea să  devină confuz. Este destul de greu  să găsesc exemple pozitive de familii gay pe care să i le pot arăta. Nu am de gând să-l expun la exemplele negative, care par a fi abundente.

Studiul THE DEPICTION OF HOMOSEXUALITY IN AMERICAN MOVIES arată că multe dintre filmele cu gay au un impact asupra cum publicul va percepe comunitatea gay. Datorită faptului că majoritatea aparițiilor personajelor gay sunt comice, publicul va tinde să vadă homosexualii din realitate ca pe un subiect de glumă, ca pe niște personaje amuzante cu comportamente feminine.

Una dintre misiunile comunității secolului XXI este intruziunea socială, deci dacă unele show-uri TV reușesc să facă glume despre anumite minorități sociale fără să stârnească controverse, acesta nu ar trebui să fie un motiv care să ne permită să facem același lucru.

Un exemplu de show care este inclusiv pentru toate categoriile sociale este Brooklyn Nine Nine, unde personajele sunt diverse, nu întruchipează stereotipuri și sunt toleranți față de toate minoritățile.

4. portretizarea greșită a romantismului

via GIPHY

Cercetătorii de la Univeristatea Michigan au făcut o cercetare, subiecții fiind 625 de studenți, pentru a determina dacă filmele și serialele au vreun impact asupra vieții lor amoroase și a felului în care aceștia privesc dragostea, în general. În urma studiului s-a constatat faptul că mai multă expunere la filmele romantice creează tendința de a crede că dragostea este atotputernică.

Totodată, cercetătorii de la Laboratorul de relații personale și familiale al Universității Heriot Watt din Edinburgh au analizat 40 de comedii romantice de la Hollywood lansate în perioada 1995-2005 și au observat faptul că în terapiile de cuplu de la centrul lor se regăseau aceleași probleme, provocate de concepțiile greșite pe care filmele și serialele le-au creat cu privire la dragoste.

„Consilierii în relații se confruntă deseori cu concepțiile greșite ale clienților – cum ar fi, dacă partenerul tău te iubește cu adevărat, va ști de ce ai nevoie fără ca tu să fie nevoie să îi comunici sau că sufletul tău pereche este predestinat. Am făcut o analiză riguroasă a conținutului comediilor romantice și am constatat că aceleași probleme erau prezentate în aceste filme.”


dr. Bjarne Holmes

Deci, filmele romantice sunt pline de clișee și convingeri precum faptul că o relație e doar despre gesturi mărețe și curajoase, flori și surprize, misiune care îi revine de cele mai multe personajului masculin. Aceste credințe pot produce decepții în viața reală atunci când lucrurile nu se întâmplă așa cum am fost obișnuiți.

Totodată, ideile preconcepute, cum ar fi faptul că vei rămâne pentru tot restul vieții cu aceeași persoană sau că persoana pe care o iubești te va iubi înapoi, devin imperative pentru public, în special pentru publicul feminin. Încă este „vândută” ideea că trebuie să aștepte acea persoană pentru a fi într-o relație reușită sau că pot avea doar o singură relație care contează. Ba chiar multe filme prezintă ideea că o relație este ceea ce te va împlini, iar personajele singure sunt prezentate a fi triste și deprimate din cauza acestei probleme. Protagonista din Bridget Jones’s Diary este constant deprimată de absența unei relații amoroase. Toți cei din jurul ei par să fie fericiți doar atunci când au relații, iar faptul că ea este singură este portretizat ca fiind ceva deplorabil. Astfel, publicul ar putea internaliza aceste idei preconcepute și să nu mai fie capabil să vadă alte aspecte pozitive ale vieții, dincolo de obținerea unui partener.

În plus, filmele par să spulbere adesea ideea că o fată și un băiat pot fi doar prieteni, aceștia sfârșind mereu prin a fi împreună.

Cu toate astea, greșelile în potretizarea romantismului nu se opresc aici. Acestea promovează comportamente nesănăoase, obsesive și abuzive, potrivit unui nou studiu realizat de Julia Lippman, un postdoctorand din departamentul de studii în comunicare de la Universitatea din Michigan. Dintre acestea menționăm:

  • Stalking: un studiu arată că femeile sunt mai predispuse să accepte acest comportament toxic deoarece trece drept romantic în filme; cineva își alege o persoană de care se îndrăgostește și face tot ce îi stă în putință pentru a-i câștiga inima: îi află adresa, îi lasă cadouri anonime, chiar îi intră în casă și duce dragostea la o extremă nesănătoasă, care aparent pare să funcționeze, în final primind ceea ce își dorește și fiindu-i iertate toate acțiunile din trecut. Nu, nu primește niciun ordin de restricție. Câștigă dragstea și marele sărut. Conceptul funcționează pe premisa „mă vrea, dar încă nu știe asta”.
  • Persistența: Conform comediilor romantice atunci când personajul feminin refuză avansurile și atențiile celui îndrăgostit de ea, răspunsul și dorințele ei nu înseamnă aparent nimic. Sau, pare că fata „se lasă greu” și persistența este cheia succesului. Personajul găsește tot felul de modalități pentru a obține răspunsul mult dorit de la persoana de care este îndrăgostit. „Nu” înseamnă „nu”, asta ar trebui să aibă producătorii în vedere.
  • Manipularea: cel mai bun exemplu este filmul The Notebook, când Noah o amenință pe Allie că va sări din roată dacă nu îi acordă o întâlnire. Cu toate astea, oamenii o văd drept cea mai frumoasă poveste de iubire. Personajele care se folosesc de manipulare sunt abuzive și agasante și le șantajează pe „vitimele iubirii lor” cu diferite lucrururi pentru a le convinge să facă ceea ce ei vor.

„Acest lucru este absolut susținut de teoria cognitivă socială”, spune Lippman. „Comportamentele nesănătoase vor modela modul în care privim în cele din urmă acțiunile și valorile noastre. Vom avea mai multe șanse să adoptăm orice comportamente sau valori ne sunt comunicate, dacă acestea par să ducă la un rezultat pozitiv. Și ce rezultat ar putea fi mai pozitiv decât să fii cu femeia visurilor tale? ”

He’s just not that into you este un minunat exemplu al consecințelor pe care le are persistența în a încerca să convingem pe cineva să fie într-o relație cu noi.

5. Abuzul de substanțe și activitățile ilegale

via GIPHY

În urma studiului de la centrul canadian pentru dependențe s-a observat faptul că în perioada 2010-2016, numărul total de incidente de consum de tutun în filmele cu cele mai mari încasări a crescut cu 43% în rândul filmelor clasificate PG-13. În plus, au existat 546 de filme din 1990-2010 în care au apărut drogurile. Comparativ, au existat doar 52 de filme în anii 1980 și 28 de filme din 1930-1950 în care drogurile și alcoolul au apărut pe marele ecran. Aceste statistici nici măcar nu par să aiba vreun efect asupra publicității pentru țigări și alcool din cinematografie, care a făcut ca consumul acestor substanțe să pară plin de farmec tinerilor telespectatori.

Vedem cum personajele din filme și seriale beau până la un punct critic, se droghează sau vând droguri. Toate astea fără nicio consecință, ceea ce pot provoca dorința și curiozitatea de a încerca diferite substanțe.

Un studiu confirmă că industria cinematografică prezintă adolescenții care fumează drept aventuroși, rebeli și cool. Rareori sunt prezentate efectele negative ale tutunului asupra sănătății. Mai mult, cercetătorii au arătat că unul din factorii cheie pentru care adolescenții devin fumători este expunerea la scene care prezintă acest viciu drept ceva pozitiv sau neutru. De altfel, studiul mai arată că, în general, o scenă în care este infățișat consumul de alcool este afișată la fiecare 22 de minute, comparativ cu o scenă de fumat la fiecare 57 de minute și o scenă de consum ilicit de droguri la fiecare 112 minute. O treime din scenele în care se consumă alcool sunt pline de umor, iar consecințele negative sunt prezentate doar în 23% dintre cazuri.

Filmele nu au același impact ca serialele din acest punct de vedere. Dacă un film e o apariție singulară a unor obiceiuri nocive, în seriale te atașezi și cunoști personajele, iar uzul repetitiv al substanțelor nocive poate avea un impact major asupra alegerilor privitoare la consumul de droguri, tutun sau alcool, cum acestea fac parte din rutina zilnică a personajelor pe care le îndrăgim.

Breaking Bad arată cum metamfetamina distruge viețile oamenilor și că drogurile nu au niciun beneficiu pe termen lung, fiind doar un drum care duce doar la vale.

6.Sexismul

via GIPHY

O fată poate face orice, așa că uită de replica ”arunci ca o fată” sau de prințesa care așteaptă să fie salvată de un prinț extrem de chipeș.

Un exemplu de sexism neintenționat sunt iubitele din filmele cu supereroi. Ele sunt înfățișate ca motivație, sprijin sau motiv de răzbunare (în cazul în care sunt ucise) și rareori ca niște personaje în adevăratul sens al cuvântului.

De asemenea, replica atât de frecvent utilizată drept un compliment „nu ești ca celelalte fete” e mai degrabă jignitoare la adresa sexului feminin. Fetei căreia i se spune de obicei asta este aventuroasă, poartă pantaloni în loc de fuste sau haine feminine și este interesată în activitățile considerate masculine. Deci fetele, în general, nu par să aibă vreo valoare în ochii celui care face „complimentul”.

Limbajul sexist, felul în care femeile sunt arătate importante mai degrabă pentru felul în care arată decât pentru ceea ce fac, concluzia pripită că vorbesc prea mult și scopurile lor finale (de a fi mame, de a se căsători) sunt doar unele din lucrurile dezbătute în eseul Patriciei Munilla Leyva. Eseul  demonstrează prin exemple solide că sexismul persistă în cinematografie, chiar și în mod neintenționat.

Dar ceea ce este cu adevărat îngrijorător este umorul sexist din filme, și deși am dezbătut „glumele pe subiecte nepotrivite”, umorul sexist are consecințe de-a dreptul dezgustătoare, în special asupra bărbaților. Studiul pe tema umorului sexist exprimat în mod ostil arată că bărbații expuși acestui tip de umor au prezentat o dorință mai mare de a hărțui sexual o femeie, față de cei expuși la un umor nesexist.

Filmele cu femei puternice și independente sunt exact exemplul că femeile sunt capabile de lucururi mărețe.

Girlboss(2017), Hunger games(2012) , Tomb Raider(2018)

7. Mințitul adulților, autorităților și al părinților

via GIPHY

În majoritatea filmelor cu adolescenți părinții par permanent absenți din viețile acestora sau cunosc o versiune total diferită a copiilor lor. Motivele sunt simple: fac lucruri ilegale de care sunt conștienți, au părinți stricți și rigizi sau au impresia că diferența dintre generații e prea abruptă ca un adult să îi poată înțelege.

Ceea ce este greșit este faptul că atunci când tinerii scapă de sub control toată situația apelează din nou la mințit. Sezoanele 2 și 3 din 13 reasons why tratează serios acest subiect. Părinții personajelor adolescente descoperă cu ocazia procesului deschis odată cu moartea Hannei Baker că toți copiii lor îi mint în mod constant. De asemenea, sezonul 3 arată cum aceștia mint autoritățile în legătură cu criminalul lui Bryce doar pentru a-și proteja prietenul.

E important de știut că putem apela la un adult atunci când avem nevoie și că ei nu sunt inamicii noștri, precum vor serialele și flmele cu adolescenți să credem.

Gilmore Girls prezintă relația strânsă dintre mamă și fiică, în care comunicarea eficientă a dus la dezvoltarea aromnioasă a fiicei într-un mediu în care e confortabilă să împărtășească tot ceea ce are pe suflet.

LOL(2012) arată cum deși părinții greșesc adesea ei sunt în cele din urmă unele din persoanele pe care ne putem baza.

Așa că, data viitoare când vedem un film poate poate vom avea în vedere că cinematografia are și defecte și nu tot ceea ce este prezentat trebuie să „luăm de bun”. La cât mai multe filme echilibrate și sănătatoase pentru mintea și atitudinea nostră!

Comments are closed.