Dintre toate genurile de jocuri video, immersive simul este unul din cele mai nișate. La o analiză mai amănunțită, nu pare deloc de mirare. Este greu nu numai să lucrezi, ci și să concepi un mediu virtual interactiv cu mecanici complexe, o atmosferă de tăiat cu maceta și care să ofere jucătorului cât mai multă libertate. Cu toate astea, zeitgeistul sfârșitului anilor ’90 și începutul unui nou mileniu ne-a adus jocuri făcute de dezvoltatori cu o viziune clară și care chiar au dorit să inoveze. Acestea sunt 7 dintre jocurile din minunatul dar neglijatul gen al immersive simului pe care orice gamer care se respectă ar trebui să le dețină.
1. Deus ex
Deus Ex este unul din cele mai iubite jocuri din toate timpurile. Oricine a văzut măcar o dată o persoană pe Youtube cu fața protagonistului JC Denton la poza de profil. Dar în ciuda tuturor memelor făcute pe seama acestui joc, Deus Ex este chiar foarte bun.
Culminația multor ani de experimente ambițioase ale studioului Ion Storm, în frunte cu Warren Spector, Deus Ex a încântat jucătorii anilor 2000 cu nivelul aproape ridicol de detaliu pe care lumea lui semi-deschisă îl prezenta. Acesta a reușit să acomodeze orice stil de joc. Misiunile pot fi duse la capăt fie că vrei să te furișezi ca o stafie, într-un mod pacifist, fie că vrei să ciuruiești pe toată lumea. De asemenea, povestea plină de personaje, momente și conspirații memorabile este un aspect al jocului despre care se discută și în ziua de azi.
Deus Ex pare că nu a îmbătrânit deloc și este mai relevant decât niciodată, având în vedere asemănarea dintre viitorul lui și prezentul nostru.
2. Dishonored
Dishonored este un joc ceva mai recent dar care ilustrează într-un mod unic potențialul pe care îl au immersive simurile. Apărut în 2012 și dezvoltat de Arkane Studios, noul IP de la Bethesda s-a bucurat de un succes demn de luat în considerare.
Dishnored este, într-adevăr, un joc foarte distractiv. Premiza lui relativ simplă (ești bodyguardul împărătesei din Dunwall. Aceasta este ucisă iar tu ești invinovățit pe nedrept. Timpul să îți recâștigi onoarea!) nu ar fi trebuit să garanteze în veci nivelul de intrigă și de detaliu pe care jocul îl are. Cu toate astea, îmbinarea meticuloasă de steampunk cu elemente oculte este elementul care face Dishonored să strălucească.
Orașul Dunwall, infestat de ciumă, este terenul de joacă în care poți experimenta la nesfârșit abordări de a completa obiectivele cu ajutorul arsenalului impresionant ce îți este lăsat la dispoziție. Dar trebuie ținut minte că orice acțiune pe care o faci va avea un impact asupra lumii din Dishonored.
3. Shenmue
Shenmue nu este un immersive sim tradițional, ci mai degrabă un joc de aventură cinematic și cu ceva elemente brawler sporadice. În ciuda acestei mențiuni, sunt sigur că ar putea fi pe placul împătimiților genului care au nevoie de o mică porție de relaxare.
Shenmue a fost conceput ca un proiect de proporții colosale dar care nu a apucat să producă decât 2 titluri la începutul anilor 2000, spre sfârșitul tragic al îndrăgitei console SEGA Dreamcast. În ciuda vânzărilor mediocre care nu au reușit să acopere bugetul gigantic estimat la aproape 70 de milioane de dolari, fanii au adorat acest joc.
Shenmue spune povestea de răzbunare a lui Ryo Hazuki, care îl urmărește pe ucigașul tatălui său printr-o epopee asiatică de rangul telenovelei. Este imposibil să nu te îndrăgostești de atmosfera plăcută pe care acest joc o emană (oricât de enervat este Ryo ca protagonist…). Mecanicile lui sunt simple, activitățile sunt de-a dreptul mundane, dar un mod mai bun de a te scufunda total (get it?) în cultura și viața japoneză de la sfârșitul anilor ’80 nu prea mai există.
4. Vampire: The Masquerade – Bloodlines
Voi fi sincer: ador acest joc. Din fericire, nu sunt singurul. Se poate observa cu ușurință că jocurile din universul immersive sim au un oarecare caracter de cult classic. Acest lucru nu este mai evident decât în cazul lui Vampire: The Masquerade – Bloodlines, iar povestea lui este absolut impresionantă.
Dezvoltat din pură dragoste de cei de la Troika Games, un studio care din păcate nu mai există (a fost destrămat chiar la scurt timp după lansare. Bad, Activision. Bad…), VtMB adaptează jocul de rol tabletop cu același nume, destul de obscur prin anii ’90 (în prezent, IP-ul se bucură de mult mai mult succes, datorită achiziției White Wolf de către Paradox Interactive). La fel ca blestemul vampirismului, Troika Games a avut o soartă cât se poate de tragică. Jocul nu a beneficiat de destul timp pentru dezvoltare și a ieșit într-o stare aproape dezastruoasă, în aceeași zi cu Half-Life 2. Reviewurile au fost proaste și nimeni nu prea l-a cumpărat…
…Cu excepția unui anumit grup de fani care nu au putut ignora magia din spatele settingului, peveștii și personajelor acestui titlu. Varianta virtuală a Los Angelesului decupat direct din sfârșitul anilor ’90 este atât de bine detaliată încât o dă aproape în comentariu social și politic. Toți acești factori au dus la apariția a sute de patchuri și moduri realizate de fani, care au adus jocul din paragină la rangul de capodoperă a jocurilor video.
5. Thief
Thief este cu siguranță printre cele mai importante jocuri din toate timpurile. Acesta a inovat nu numai genul immersive simului, ci și genul stealth. La vremea lui, acesta folosea un motor de rulare complex, efecte de lumină nemaintâlnite, AI inteligent și un nivel ridicat de dificultate.
Meritele lui nu se opresc doar aici. Thief include și un setting unic, cu o poveste interesantă și un protagonist memorabil, Garrett, în cizmele căruia jucătorii au învățat cum să devină pungași maeștri. Jocul reușește să îmbine elemente steampunk și medieval fantasy cu o măiestrie care m-a impresionat profund prima oară când l-am luat la puricat, iar modul în care acesta te înghite total în timp ce te joci este greu de replicat.
Cu toate acestea, Thief poate părea dificil în primă instanță (dar nu recomand în niciun caz să fie jucat pe „Easy”, deoarece se omit multe obiective interesante). Jocul te va pune să gândești înainte să acționezi și îți va testa răbdarea. Răsplata este, în schimb, prea satisfăcătoare pentru a fi ignorată.
6. S.T.A.L.K.E.R: Shadow of Chernobyl
S.T.A.L.K.E.R: Shadow of Chernobyl este primul joc dintr-o serie obscură pentru majoritatea vieții sale, dar care a început să fie descoperită de mai multă lume de-a lungul timpului. Aceasta are loc într-o realitate alternativă în care au existat nu una, ci DOUĂ explozii la Cernobîl. Se pare că o dată nu a fost de ajuns…
Luându-și inspirația din cartea Roadside Picnic a fraților Strugațki și filmul aferent al lui Andrei Tarkovski, S.T.A.L.K.E.R. a cucerit playerii prin atmosfera sumbră, meditativă și misterioasă a universului său. Nu știi niciodată la ce să te aștepți când te plimbi prin Zonă. Dacă nu sunt mutanții cei care îți aduc sfârșitul, atunci numeroasele anomalii prezente sigur se vor ocupa de asta. Până și natura este împotriva ta. What a time to be alive!
Mai mult decât atât, seria a fost lăudată pentru libertatea pe care jucătorul o are și dilemele filosofice pe care aceasta o presupune. Acțiunile făcute și grupările aliate sunt la îndemâna fiecăruia, cu costul minuscul că aproape niciodată nu poți fi sigur de ele. Oricare ar fi acestea, un singur principiu domină garantat viața din Zonă: supraviețuirea.
7. Fallout: New Vegas
Fallout: New Vegas este unul din jocurile despre care voi recunoaște, spre marea mea rușine, că nu le-am terminat. În doar 10 ore (care constituie lejer durata altor jocuri) nu am apucat decât să completez partea introductivă, să fac câteva misiuni și să descopăr niște locații noi, după care am constatat că am început cu stângul și am zis că-l voi lua de la început eventual. Spoiler alert: nu s-a mai întâmplat…
…dar nu pentru că Fallout: New Vegas ar fi un joc rău. Adevărul este că nici nu am reușit să îmi iau gândul de la el de atunci și până acum. Simt că are ceva special, atrăgător. Un șarm al lui. Reinterpretarea post-apocaliptică a anilor ’50 și a numeroaselor și infinit variatelor motive americana este o rețetă care a furat definitiv inimile (și timpul) gamerilor de pretutindeni. Singurul aspect intimidant pentru noii jucători, inclusiv pentru mine, este că e foarte vast în intindere și mecanici.
Ca de obicei, Fallout: New Vegas este un joc ce te aruncă neinițiat într-o lume neprietenoasă pe care trebuie să o descoperi. Motorul de rulare este puțin nerafinat (ok, poate mai mult), așa cum ne-au obișnuit Bethesda, dar creativitatea celor de la Obsidian este ceea ce contează. Fallout: New Vegas este un joc care nu trebuie să lipsească dintr-o colecție respectabilă și abia aștept să mă întorc asupra lui.
Acestea sunt jocurile care ar trebui să ofere un început bun tuturor celor care își doresc să intre în lumea immersive simurilor. Ar mai fi fost câteva exemple populare de luat în considerare, precum System Shock, Bioshock sau Skyrim, dar am dorit ca lista să acopere un spectru cât mai divers și elaborat al nuanțelor acestui gen. Oricare ar fi prima ta opțiune, immersive simurile sunt jocurile care îți vor mânca timpul, viața și resursele, dar care te vor stimula într-un mod în care niciun alt gen nu mai reușește să o facă.