Arta independentă în țară

Pe parcursul a câtorva zile am stat de vorbă cu trei artiști independenți din România, trei români convinși că lumea poate fi mai frumoasă dacă fiecare persoană s-ar îndepărta puțin de la rigiditatea și monotonia cotidianului.

Teodora, Delia și Cosmin îmi vorbesc despre viața lor ca artiști independenți într-o țară în care oamenii au uitat să ia o pauză și să se bucure de micile plăceri. Astfel, îmi mărturisesc gândurile și părerea lor despre felul în care consideră că oamenii le receptează munca.

Teodora tudor

Desenez de dinainte să învăț să citesc sau să scriu.

Îmi spune Teodora, printr-un pe mesaj pe Instagram, reprezentată pe rețelele de socializare de imaginea unei fețe zâmbitoare de culoare galbenă, pe care, dacă ești destul de norocos, o poți găsi sub forma unui sticker într-un autobuz sau pe o bancă din oraș.

În februarie face un an de când tatuează, locul său de muncă aflându-se la intersecția dintre bani și pasiune.

Consideri că arta este apreciată în țară?

Consider că oamenii apreciază ceea ce înțeleg, iar arta, din punctul meu de vedere, este apreciată pe baza unei experiențe intelectuale.

În acest context, ea îmi prezintă o nouă latură a locului său de muncă, unde artistul “trebuie să își promoveze excesiv munca”, oamenii menținându-se interesați odată ce le este hrănită setea de consum.

Nu a evitat să-mi vorbească și de părțile mai puțin plăcute ale meseriei. Cazurile în care un client refuză să plătească prețul cerut pentru o anumită creație nu sunt rare la nivelul tuturor artiștilor independenți, Teodora confruntându-se de puține ori – din fericire – cu așa ceva.

“Mi-am făcut X tatuaje cu Y lei” este o replică ce i-a devenit familiară, ea reușind să adopte în continuare o atitudine calmă, fiind conștientă de faptul că mulți oameni își doresc ieftin și bun, uitând adesea ceea ce se află în spatele unui singur tatuaj (echipament, chirie, efortul și timpul depus pentru un model, alături de creativitatea necesară pentru acesta).

Cred că dacă vrei să îți asumi faptul că vrei să ai o experiență alături de un anumit artist, trebuie să îți asumi în totalitate, de la costuri, la răbdare și durere.

Viitorul? Îi va aduce o nouă locație pentru studio și cu siguranță mai multă prezență în mediul online; până atunci poți vedea zi de zi câte un nou client fericit pe profilul Teodorei.

Delia Husariu

Povestea Deliei sună asemenea unei călătorii cu destinație fixă. Știi ce îți iei cu tine, știi ce îți trebuie pentru a ajunge acolo și mai știi și cum te vei simți în momentul în care ai sosit la destinație.

Gândurile și le-a transpus dintotdeauna prin artă, în clasa a IX-a venindu-i ideea de a-și transforma pasiunea într-o sursă de venit. Deși începutul i-a fost marcat de câteva portrete minuțios lucrate, vândute cu doar 10 lei printre colegii de clasă, cu timpul a prins curaj.

Atunci am început să mă obișnuiesc cu ideea de a primi bani pe arta mea.

Pornind de la premisa că oamenii nu ar avea nevoie de ceea ce ar avea ea de oferit, începutul a fost unul încețoșat. Chiar și așa, din dorința de a crește și pentru “a porni de undeva”, a continuat să-și promoveze creațiile.

În vara anului 2019 s-a familiarizat cu gândul că materialele, timpul și munca ei sunt valoroase, și a început să-și vândă arta cu mai multă încredere. Acum, ea realizează caricaturi, portrete, picturi și personalizează haine.

Întrebând-o de legătura dintre artă și lumea din jur îmi spune că aceasta este în continuare vie, întâlnită mai ales la tineri.

Noi în cercurile noastre suntem foarte fascinați de tot ce înseamnă artă. Și… am observat că și alți oameni sunt numai că, mie mi se pare normal să nu aibă aceeași sete pentru artă ca noi, pentru că pofta vine mâncând.

De asemenea, nici ea nu a fost scutită de neseriozitatea unor clienți, profitând de faptul că sunt cunoștințe. Totuși, nu este afectată, tratând astfel de momente drept experiențe de la care a învățat ceva nou.

Viitorul? Și-l vede la Cluj, la Facultatea de Arhitectură; îmi spune asta cu un zâmbet mare pe buze, moment în care reușesc să o aud chicotind. “Nu mă văd făcând altceva decât desen, arhitectură, pictură”.

Cosmin Coteanu

Cosmin este fotograf. Meseria sa mi-a descris-o simplu: “e ceea ce mă ajută să mă exprim și exprim și ceea ce își doresc oamenii”.

Această lume transpusă în imagini l-a fascinat acum ceva timp. Într-o vară de acum aproape 6 ani fratele său și-a cumpărat primul aparat de fotografiat, acea mică bucățică de tehnologie influențându-i cursul vieții: “Eram atât de atras de aparatul foto fără ca măcar să mai fi ținut unul la fel de bun vreodată în mână”.

De atunci și-a exteriorizat pasiunea în mod constant, implicându-se drept voluntar la numeroase organizații și evenimente din orașul său, reușind astfel să se facă remarcat.

Legătura dintre artă și țară mi-a spus că există în continuare, ea menținându-se astfel cu ajutorul oamenilor care reușesc să vadă artă în absolut orice.

Când ții un telefon în mână și îți place (…), țin să cred că apreciezi pe lângă telefonul în sine și potențialul lui tehnologic: arta, oamenii care au reușit să-l deseneze, oamenii care au reușit să gândească totul în așa fel încât tu să ai în mână un lucru pe care ți l-ai dorit și care pentru tine înseamnă ceva.

Greutăți cu privire la respectul celorlalți față de munca le-a întâlnit mai ales în liceu. Din neștiință sau din pură invidie, mulți uită să vadă munca din spatele unei poze. De la investiții în aparatură (aparate, obiective, laptop, accesorii, imprimante, baterii și multe altele), în timp și cursuri, meseria de fotograf este dificilă dar și o binecuvântare.

Pe viitor se vede tot așa: el și aparatul de fotografiat, unde “banii vin ca un rezultat al muncii și seriozității mele”.

Așadar, suntem înconjurați de creațiile artiștilor noștri independenți. Fie că realizează ceva nou sau te transformă pe tine în artă, cu toții au nevoie de susținere pentru a crește și pentru a atinge alte vieți. Astfel, nu uita să îți arați aprecierea de fiecare dată: distribuie contul ăla, oferă inimioara aia și scrie un gând bun ori de câte ori ai ocazia!