Cum ar fi dacă toate obiectele care devin de prisos ar putea primi viață din nou? Cum ar fi dacă aceste obiecte ar primi o altă semnificație și o altă utilitate după ce le aruncăm și uităm de ele?
Din păcate, statisticile arată că se produc 50 de milioane de tone de deșeuri electronice în fiecare an, fără ca măcar să se încerce reciclarea lor sau măcar reutilizarea lor în alte scopuri. Până astăzi, 8 ianuarie 2021, au fost aruncate peste 1.050.000 tone de deșeuri electronice. Cu toate acestea, curios este, însă, că există persoane care văd frumosul până și în rămășițele unui panou de comandă uitat de timp prin vreun colț de fabrică părăsită sau al unui calculator stricat și prăfuit, nefuncțional de ani buni.
Oamenii din atelier
Atelier Zenitescu, proiectul lui Andy Aelenei și al Danei Rusu, constă în prelucarea unor piese de calculator transformate în bijuterii. Ce mi se pare deosebit la acest proiect este faptul că niște oameni simpli, dintr-un oraș poate nu foarte interesant, reușesc să vadă ceva estetic în obiectele erodate de timp și, pe lângă asta, să le prelucreze și să le transforme în cu totul altceva.
Pe Andy l-am cunoscut personal săptămâna aceasta și pot să spun că este un personaj: de la felul în care se îmbracă și râde, până la hobby-urile sale ieșite din comun.
El a terminat anul trecut la Facultatea de Teatru și Film, specializarea Imagine și are o viziune inedită asupra lumii. În aproape fiecare seară cât l-am găzduit la Cluj, a venit cu bocancii înnoroiați și cu câte o plasă de rafie plină cu obiecte metalice care zăngăneau la fiecare pas. Obiceiul lui era să se pună la masă, să își ruleze o țigară și să ne povestească cu entuziasm despre unde a fost și ce a găsit: de la piulițe și casete cu compilații de muzică de „DISCO PARTY ‘80”, până la panouri de comandă pentru ascensoare sau semne de circulație ruginite.
Încă de la început, mi s-a părut destul de ieșită din comun (în sensul cel mai bun al cuvântului) pasiunea lui Andy pentru clădirile părăsite sau „părăseli”, cum le spunem noi. Când l-am întrebat de unde i se trage interesul ăsta, mi-a răspuns că e pur și simplu rezultatul faptului că a crescut într-un oraș mic și mort, cum zic unii despre Suceava. Și eu tot din Suceava sunt, dar pot să spun că nu am privit niciodată situația orașului nostru ca pe o oportunitate de a explora și a învăța lucruri noi, dar cu cât îi ascult mai mult poveștile lui Andy, cu atât mai bine înțeleg că acest oraș nu e chiar atât de plictisitor pe cât credeam. „Odată ce găsești ceva de făcut, cum ar fi intratul în clădiri părăsite sau orice altă soluție la lipsa unei varietăți de activități/evenimente pe care o aduc orașele mari, începi să găsești soluții noi la ieșitul în oraș.”, spune Andy legat de sentimentele care se trezesc în el atunci când intră într-o clădire părăsită pentru prima dată.
Nevoia te învață, iar pe mine unul m-a scos dintr-o zonă de confort cu care se mulțumește majoritatea. Eu unul datorez toate ideile pe care le-am avut faptului că Suceava este plictisitoare.
Andy
Puteți urmări ce face Andy atât pe pagina lui personală de Instagram, dar și pe canalul lui de YouTube.
Dana este studentă la FSEGA, Cluj-Napoca, în ultimul an la departamentul de Marketing.
Deși nu am cunoscut-o personal, după ce am stat de vorbă cu ea pot spune că este o persoană foarte deschisă și caldă, foarte implicată. Rolurile pe care le au aceștia în cadrul acesui proiect li se potrivesc perfect personalității și abilităților pe care le au: Andy este cel care se ocupă de manufactură, iar Dana este cea care păstrează relațiile cu clienții.
Cei doi s-au cunoscut prin intermediul unor prieteni comuni, pe vremea când Dana era încă la liceu în Suceava și de atunci sunt prieteni foarte buni. „Țin minte că mi-a dăruit un tablou făcut de el, tablou care m-a impresionat foarte mult prin modul în care a fost făcut și pe care îl păstrez cu mult drag și acum. Nu prea avem pasiuni și hobby-uri în comun, poate doar fotografia într-o mică proporție. Însă, îmi plac foarte mult lucrările pe care le face și mă entuziasmează extrem de mult creativitatea, răbdarea și dedicarea lui. ”, își aduce aminte Dana cu drag.
Începuturile și procesul din spate
Când vine vorba de începuturile micii afaceri (undeva prin octombrie 2020), Dana spune că a fost cumva inițiativa ei, deoarece voia ca și alte persoane să vadă și chiar să achiziționeze produsele realizate de mâinile lui Andy. Ce mi s-a părut foarte original și mișto încă de la început a fost numele afacerii, Atelier Zenitescu, care credeam inițial că vine de la starea de zen. „Numele a venit de la o cameră foto Zenit-E pe care am dezasamblat-o, pentru că s-a stricat. Avea piese foarte frumoase, fiind o cameră complet mecanică și m-am gândit că acestea ar da bine pe un accesoriu. De acolo m-am gândit că și unele circuite pe care le aveam aveau o estetică superbă, așa că, în timp, mi-am tot luat unelte cu care să pot pune în practică idei pentru accesorii. În decurs de un an-doi, am făcut prima serie de bijuterii”, spune Andy. „Oamenii au început să reacționeze, am primit foarte multe aprecieri din partea prietenilor, dar și din partea unor persoane necunoscute, fapte ce ne-au sugerat că merită să mergem mai departe.”, spune Dana. Andy îi dă mult credit Danei, spunând că „dacă nu ar fi venit ea cu inițiativa, ar mai fi durat mult și bine până să le pun la vânzare”.
Când vine vorba de procesul de producție, Andy spune că prelucrarea cuprului i-a venit cel mai la îndemână, deoarece învățase de la tatăl său cum se prind țevile de cupru și cablurile dintr-un circuit cu cositor. El spune că găsește un plus în faptul că celelalte materiale nu sunt deloc costisitoare, fiind reciclate. „O dată cu creșterea vânzărilor investim constant în acest proiect și suntem interesați, în primul rând, de satisfacția clienților și livrarea unei calități și valori superioare.”, spune Dana.
Ce mi se mai pare foarte interesant este și faptul că până și cutiuța și punguța de cadou în care vin inelele sunt făcute manual de către Andy. Când l-am întrebat de ce preferă să facă acest lucru și nu să le cumpere de undeva gata făcute, mi-a răspuns că asta îi permite să le facă exact cum vrea el, oferindu-i o notă de originalitate fiecărui produs în parte. „În timp, dacă merge treaba și vor apărea mai multe comenzi, va trebui să găsim un furnizor care, bineînțeles, să le producă tot din materiale reciclate. Pentru moment, vreau să am eu plăcerea de a ști că totul: de la bijuterie și cutie, până la punga de hârtie este făcut de mine.”
Îi puteți găsi pe diverse platforme, precum Instagram, Facebook și Breslo, de unde puteți da comandă și de accesorii. Prețul unui astfel de produs, în funcție complexitatea și dimensiunile lui, pornește de la 30 de lei și poate ajunge la 100 de lei. Un inel de acest gen poate fi un cadou special și valoros, pentru că este unicat, datorită poveștii din spatele materialelor reciclate, e produs hand-made și are un vibe aparte, din zona steam-punk, industrială.
Pandemia și planurile de viitor
Când vine vorba de vânzările din timpul pandemiei, Dana spune că oamenii au părut mai reticenți la început, dar comenzile, părerile frumoase și feedback-ul pozitiv nu au întârziat să apară, ceea ce i-a motivat și i-a ambiționat să lucreze mai mult și să continue cu proiectul.
Pe viitor dorim să ne extindem la nivel internațional, sau cel puțin european, prin intermediul mall-urilor electronice sau platformelor de e-commerce internaționale.
spune Dana, cu o viziune largă asupra afacerii lor
Cât despre viitor, cei doi au planuri mari pe care vor să le pună în aplicare. Dana își propune ca în acest an să ajungă cu produsele în piețe electronice europene sau chiar internaționale și să își facă propriul lor website, deoarece asta ar facilita crearea unei audiențe mai largi. Lui Andy i-ar plăcea să încerce prelucrarea și altor metale, precum diferite tipuri de alamă sau chiar argint, iar când vine vorba de materialul principal, zice că ar fi curios să experimenteze si cu alte lucruri neconvenționale, cu o estetică particulară, precum vopseaua uscată într-un mod anume.
De asemenea, ei țintesc ca mica lor afacere să devină încet, încet un fel de centru de colectare de deșeuri electronice: oamenii să lase vechiturile la ei, ca să aleagă piesele care li par mai interesante din ele, iar restul, ce nu se folosește, să fie dus la un centru de reciclare serios. „Practic, vrem să fim ca un om de legătură, ca să contribuim, oricât de puțin, la binele naturii. Cu timpul vom avea nevoie de mai multe mâini de ajutor.”, spune Andy încrezător.
În cele din urmă, putem trage concluzia că există speranță pentru un viitor cu mai puține deșeuri electronice, cu mai puțină poluare în general, dacă mai multă lume ar lua în considerare reciclarea sau refolosirea obiectelor distruse în alte scopuri. Este clar că inițiativa acestor tineri creativi de a prelucra materiale ce nu mai sunt utilizabile îi poate motiva și pe alții să abordeze un stil de viață ce produce mai puține deșeuri, sau chiar, cine știe, să pornească o afacere dintr-o astfel de activitate.