Era o zi de miercuri, 26 februarie 2020. Mă aflam în sala de lectură a căminului, pregătindu-mă pentru un test la analiză. La un moment dat, deschid telefonul, intru pe Facebook, și primul lucru pe care îl văd este titlul unei știri: ,,Primul caz de infectare cu coronavirus din România.”. Am lăsat integralele nerezolvate și am plecat grăbit în cameră, pentru a le spune colegilor o glumă: ,,Băieți, presimt că peste o săptămână vom lua vacanță!”. Ce mai glumă, nu?
Pe 10 martie am fost prezent la ultima oră de matematică, ultima oră cu dirigintele și ultima oră în calitate de licean. Nu știam lucrurile acestea. Știam că pentru două săptămâni, nu ne vom mai vedea, și vom avea timp să ne pregătim pentru simulările care aveau să vină.
Ce a urmat?
Lucian Alexiu, absolvent al C.N. ,,Ștefan cel Mare” Suceava și student la Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iași
,,Pentru mine, clasa a 12-a, semestrul al doilea, a însemnat în primul rând, incertitudine. Eram cu toții bulversați. Eu, personal, simțeam că învăț în gol, asta neștiind dacă examenul de Bacalaureat se anulează sau nu.”
Trecuseră cele două săptămâni și eram în plină stare de urgență. Simulările se anulaseră, iar unele lucruri începeau să devină, încetul cu încetul, destul de evidente. Acea zi de martie a anului 2020, a însemnat pentru toți cei din clasele terminale, ziua în care, fără să știm, ne luaserăm rămas-bun de la o perioadă care și-a pus o amprentă semnificativă asupra dezvoltării noastre.
Acum eram acasă, departe de colegii de cămin, de colegii de clasă și de mulți prieteni. Tot ce îmi mai rămânea de făcut era să mă pregătesc pentru examenul de Bacalaureat. Era însă, diferit. Altfel rezolvai niște ecuații în timpul orei de franceză, alt gust avea cafeaua în timpul orei de religie, și altfel te simțeai pe scaunele de lemn din sala de clasă.
Georgiana Cojocariu, absolventă al C.E. ,,Dimitrie Cantemir” Suceava și studentă la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca
,,Nimeni nu s-ar fi gândit că finalul clasei a 12-a va fi atât de brusc și lipsit de ultimele îmbrățișări din partea colegilor. Însă, alura obedientă pe care mi-am însușit-o, m-a făcut să ignor, într-o anumită măsură, lipsa fizică a profesorilor, ce mă ajutau să creionez ultimele cunoștințe pentru examenul final. Am înțeles că voi reuși să gestionez situația singură, iar motivația a fost prima emoție ce m-a îndrumat spre îndeplinirea obiectivului”
Bacalaureatul, misiune îndeplinită
Ștefan Avădănei, absolvent al C.N. ,,Ștefan cel Mare” Suceava și student la Universitatea Tehnică de Construcții din București
,,M-a demoralizat lipsa evenimentelor ce ar fi trebuit să aibă loc înaintea examenului de Bacalaureat, însă a trebuit să accept situația așa cum era și să mă focusez asupra studiilor, lăsând în urmă, pentru moment, cele petrecute în lunile acelea.”
Banchetul, cursul festiv și toate amintirile de după nu s-au mai realizat. Însă, obiectivul era unul clar, iar acela era examenul de Bacalaureat. Am stat sub semnul întrebării mult timp, timp în care nu era clar dacă acest examen, destul de important, se va mai ține.
S-a ținut.
Lucian Alexiu, absolvent al C.N. ,,Ștefan cel Mare” Suceava și student la Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iași
,,Când am aflat că vom da, totuși, examenul, mi-a revenit speranța. Auzeam ici și colo păreri și păreri despre BAC. Și totuși, în prima zi de examen, mi-am luat inima-n dinți și am dat proba la Limba și Literatura Română. Nu știam cum avea sa iasă totul, însă am putut să mă concentrez fără să mă mai îngrijoreze nimic altceva. La finalul tuturor probelor am putut răsufla ușurat, că totul s-a terminat cu bine, urmând să aflu rezultatele.”
Prima zi din calendarul examenului de Bacalaureat a fost și ziua în care mi-am revăzut, pentru prima dată în acele luni, colegii de clasă în formula completă. Cu toții am promovat acest examen cu note foarte bune, ceea ce ne-a făcut să uităm, oarecum, cele întâmplate în jumătatea de an care tocmai se scursese.
Cum ne-a ajutat?
Lucian, Georgiana și Ștefan mi-au mărturisit în materialul de mai jos despre cât de utilă a fost pentru ei perioada din primăvară, în ceea ce privește dezvoltarea lor personală.
2020 a fost un an greu, un an care ne-a arătat cât de mult se poate schimba lumea aceasta de pe o zi pe alta. Noi, absolvenții lui 2020, am demonstrat că nimic nu poate sta în calea visurilor noastre, nici măcar un virus venit din cealaltă parte a globului.
Dacă privim lucrurile din altă perspectivă, cu toții putem fi de acord asupra faptului că anul 2020, așa cum a fost el, ne-a și ajutat. Ne-a făcut mult mai responsabili. Ne-a făcut să apreciem importanța unor lucruri care erau, poate, nesemnificative pentru noi. Ne-am descurcat singuri, într-o lume care parcă nu reușea să se descurce singură, oricât de bine pregătită părea să fie.
Deci, da. 2020 ne-a și ajutat, însă așa cum a știut el cel mai bine.
какую кредитную карту оформить