Mi s-a întâmplat de nenumărate ori, crescând, să fiu martora unor discuții între adulți cu privire la diverse evenimente formale, în cadrul cărora mâncarea reprezenta un element important. Astfel, am remarcat două tipuri de situații predominante. Pe de o parte erau persoanele care, în ajunul unei nunți fastuoase sau a unei mese de afaceri, țineau post negru pentru a-și pregăti sistemul digestiv pentru desfrâul culinar ce avea să urmeze, dar care se loveau în mod inevitabil de o dezamăgire cruntă. Întrebate ulterior despre eveniment, auzeam deseori răspunsuri de tipul: „Vai, Dorino, am venit acasă flămândă.”. Pe de altă parte, însă, se aflau persoanele care, „lecuite” deja de aceste mari neajunsuri ale vieții, aveau un alt ritual premergător contextelor sociale care gravitau în jurul unor mese de restaurant, și anume umplerea stomacului până la refuz cu sfintele bucate tradiționale, pentru a putea supraviețui apoi preparatelor sofisticate servite în localuri.

Fiind expusă la această perspectivă într-o măsură considerabilă, am decis să explorez, după expresia italienească, cealaltă jumătate a cerului, pentru a-mi forma o imagine de ansamblu asupra „fine dining”-ului din România la momentul actual.

ce este „fine dining”-ul?

Și cine ar putea fi putut fi mai potrivit să mă lămurească pe acest subiect decât un bucătar cu o experiență vastă în „fine dining”?

„Aș defini conceptul de fine dining drept calitate maximă, atât a produselor finite, cât și a materialelor brute, o execuție profesională când vine vorba de mâncare, bineînțeles, dar și de service, atmosferă sau muzică. Practic, fine dining-ul este o experiență completă, care angrenează și încântă toate simțurile.”, îmi răspunde Bogdan Dănilă, primul chef român care a reușit să obțină, în anul 2017, o stea Michelin și care de câteva săptămâni și-a deschis propriul restaurant, Pastel, în Cluj-Napoca.

Vorbind cu Bogdan Dănilă, am descoperit că elementul central al bucătăriei rafinate constă în respectul suprem față de mâncare, ce transpare inclusiv din grija cu care se realizează aprovizionarea cu ingredientele care se află la baza preparatelor.

„Sezoanele sunt aspectul principal după care ne ghidăm atunci când creăm meniul. Preparatele sunt construite în jurul unui anumit ingredient, în funcție de anotimp. Există și produse mai specializate, cum sunt cele asiatice sau fructele de mare și anumite tipuri de făină, dar în rest încercăm să ne procurăm ingredientele pe cât mai mult posibil de la ferme și producători locali și ne ferim de supermarket-uri, aroma alimentelor fiind mult mai bună astfel.”

Dar ce așteptări au marii gurmanzi atunci când trec pragul unui astfel de restaurant?

„Mă aștept să mănânc bine, în primul rând, dar este foarte important pentru mine ca și servirea să fie la același nivel. Apreciez foarte mult recomandările personalului, în special în ceea ce privește băutura care se potrivește cel mai bine cu un anumit preparat.”, îmi explică Răzvan Curcă, un mare amator al experiențelor culinare alese.

„Am preferințele mele, bineînțeles, dar în principiu merg la astfel de restaurante pentru a experimenta și savura ceva inedit”, adaugă acesta.

Însă, acești iubitori ai mâncărurilor fine reprezintă o parte infimă a consumatorilor din România, iar obiceiurile gastronomice ale populației generale sunt cu totul altele.

obiceiurile culinare ale românilor în cifre

Conform unei statistici realizate de Eurostat în 2018, România este țara în care se cheltuie cel mai mare procent din venituri pentru mâncare și băuturi non-alcoolice. În mod contrastant, deși hrana reprezintă în medie o cincime din totalul costurilor de consum ale românilor, dintr-o altă statistică realizată în același an de către Eurostat aflăm că românii sunt codașii Europei când vine vorba de suma medie alocată meselor luate în oraș.

Un alt studiu, condus de lanțul de restaurante polonez „Gusto Dominium”, arată că românii cheltuiesc în medie 60 de lei atunci când iau masa în oraș, iar prin raportare la mâncarea de tip fast-food, suma scade, dar numărul de comenzi crește semnificativ. Cu toate că vânzările restaurantelor sunt pe an ce trece tot mai înfloritoare, lanțurile de fast-food își mențin în continuare supremația. Liderii pieței înghit între 20-40% din totalul banilor pe care românii îi cheltuie pe mâncarea comandată.

Din această perspectivă, chef-ul B. Dănilă a întâmpinat reticență din partea celorlalți când a împărtășit cu aceștia dorința de a se întoarce în țară pentru a deschide un restaurant de „fine dining”. „Mi-am deschis restaurantul din puțină încăpățânare și multă ambiție. Toți cei cu care am vorbit mi-au spus că nu se poate face un restaurant cu conceptul pe care îl voiam eu în România, că oamenii nu sunt educați, că nu o să găsim ingrediente, sau că lumea nu o să aprecieze.”

Totuși, până în prezent bucătarul nu pare să se confrunte cu aceste probleme. „Fine diningul de la noi este exact la fel cu cel din străinătate. Sunt plăcut surprins în acest sens. Cel mai greu mi-a fost să-mi procur produsele și să explic viziunea, dar personalul și clienții se comportă la fel, nu este nimeni neserios, toți au respect pentru mâncare și pentru execuție. Am deschis (restaurantul) destul de recent, deci este puțin prea devreme ca să tragem concluzii, dar eu zic că se poate.”, mai adaugă acesta.

Așadar, lucrurile par să se îndrepte într-o direcție bună în ceea ce privește cultura culinară a românilor, îmbunătățire ce poate fi corelată cu faptul că în ultimii 4-5 ani mai mulți bucătari români de excepție s-au întors acasă după ce au căpătat experiență în străinătate și și-au deschis propriile restaurante.

Cum s-ar putea dezvolta conceptul de fine dining în următorii ani?

Însă, spre deosebire de alte state cu o veche tradiție gastronomică, România se află încă într-o etapă incipientă și sunt multe aspecte care s-ar putea bucura de ameliorări. Unul dintre acestea a fost subliniat de către chef-ul B. Dănilă: „Mi-ar plăcea ca oamenii din acest sector să fie mult mai uniți și să se ajute între ei, în loc să fie într-o acerbă competiție, fiindcă altfel nu vom reuși niciodată să dezvoltăm această cultură a fine dining-ului. Competiția este bună, dar nu până la nivelul de negativism la care se află acum.”.

Răzvan Curcă atrage atenția asupra lipsei de constanță pe care a remarcat-o în cazul unor restaurante. „Deși inițial calitatea serviciilor este excelentă, de foarte multe ori se pierde ceva cu timpul. Poate este de vină popularitatea dobândită sau schimbarea chef-ului, dar nu foarte multe localuri păstrează pe lungă durată standardul înalt impus la început de drum.”.

Soluția ar putea fi o dezvoltare bidirecțională, atât din partea publicului, cât și a profesioniștilor din domeniu, deoarece, în momentul de față, nici publicul nu este foarte larg, dar România nici nu excelează nici prin formarea bucătarilor. „Cred că concursurile televizate de tip Masterchef ajută la popularizarea fine dining-ului, iar cu cât crește interesul publicului față de acest concept, cu atât va crește și dorința oamenilor de a se forma profesional în acest domeniu”, sugerează R. Curcă. микрозайм без звонков и проверок