Primăvara aceasta am avut plăcerea de a vizualiza spectacolul de dans contemporan „Puzzle” din cadrul facultății de Artă Teatrală a Universității „Lucian Blaga” Sibiu. Spectacolul se ținea într-o sală din facultate, specială pentru evenimente. Așteptam entuziasmată să intru în sală. M-am grăbit să prind locurile din față. În momentul în care s-au așezat oamenii în sală o dată cu ușa de la intrare închisă s-a făcut întuneric. M-au cuprins mai tare emoțiile. Dansatorii erau deja pe scenă de când am intrat în sală, pur și simplu doar stăteau pe jos acolo, fără să se miște. Spectacolul începe cu o muzică zgomotoasă și un sunet de fundal care vorbește bruiat. Nu înțelegeam ce legătura a avut momentul de început cu descrierea spectacolului: „O producție despre relații interumane și reguli impuse de societate.” ; dar până la finalul spectacolului era clar în mintea mea, cel puțin așa credeam eu.
În continuare, are loc o poveste de dragoste care, pe parcursul acesteia, se confruntă cu multe greutăți. În mod special cu un păcat care își pune amprenta asupra relației amoroase. Am fost profund impresionată de spectacol. Dansatorii erau foarte expresivi, puteai în orice secundă să spui ce simte personajul respectiv doar uitându-te la fața lui. Se vedea toată munca grea depusă pentru coregrafiile cu grad mare de dificultate. Cele două dansatoare erau grațioase și firave, în timp ce un singur bărbat săracul trebuia să facă față amândurora fete, atât pe plan emoțional în piesă, cât și pe plan fizic în coregrafii unde era nevoit să le ridice sau să facă diverse scheme pentru care era necesară multă forță fizică. Nu am să uit cum o simplă față de masă putea să reprezinte pe rând: un simbol al impunerii anumitor reguli și standarde în societate, un mediu al actului erotic, sau chiar nașterea unui bebeluș și copilul în sine. Pentru o oră cât dura piesa în sine am trecut prin o mulțime de emoții: fericire, tristețe, suspans, milă; care se tot repetau pe parcursul poveștii.
După încheierea acestui spectacol de dans contemporan, care mie personal mi-a plăcut foarte mult, mă întrebam cum se poate să fiu așa de atinsă emoțional de o piesă în care personajele nici măcar nu aveau replici. Până la urmă toată această producție de o oră poate fi prezentată într-o singură propoziție: „un bărbat care și-a înșelat soția”, scurt și la obiect. Cu toate acestea, dansul contemporan nu se rezumă doar la atâta.
Ce este dansul contemporan?
Din fericire am avut ocazia de a vorbi cu una dintre artiștii spectacolului, Isabela Haiduc, care m-a ajutat să înțeleg ce înseamnă acest termen de dans contemporan. Și mai mult de atât, mi-a împătășit experiența ei în acest univers al dansului contemporan, cum a reușit ea prin multă muncă să îl interpreteze. Isa ne explică cum dansul contemporan, ca oricare alt stil de dans, are la bază anumite tehnici când vine vorba de coregrafie, dar care mai apoi se combină cu oricare alte elemente dinafară precum stiluri de dans diferite (dans sportiv, hip-hop, etc) sau chiar subiecte precum pictura. După care se construiește un concept și se dezvoltă o temă. Fiecare mișcare, acțiune în dansul contemporan trebuie să poată fi justificată. Ideea acestui stil de dans este ca omul când se uită la acest dans să simtă ceva: o emoție, un sentiment sau chiar o stare; indiferent dacă e de bine sau rău.
Probabil încă este destul de neclară această explicație. Poate experiențele Isei din acest domeniu vă vor ajuta să aveți un pic mai mult habar de ce este dansul contemporan.
Pentru început
Isa era atrasă încă de când era în clasele primare de ideea de a dansa. Acest lucru l-au remarcat și profesoarele ei care au vorbit cu părinții acesteia. La scurt timp tânăra s-a înscris la un club de dansuri sportive din Sibiu. A ajuns la grupa de performanță și a participat la multe concursuri. Din păcate coregrafiile erau limitate în funcție de clasa(nivelul) la care te aflai. A avansat mult, dar după nu mai avea unde să urce. Așa că din acest motiv, și altele personale, după 8 ani de dansuri sportive a luat decizia de a renunța. Totuși a avut multe de învățat de acolo. Apoi prin intermediul unei cunoștințe mergea la Casa de Cultură să se mai antreneze când îi permitea timpul. Mergea acolo din plăcere și dansa așa cum credea ea că ar trebui. Profesorul de acolo a remarcat-o și a ajutat-o să facă parte la spectacole din cadrul stundențesc .
Era destul de clar pentru toate cunoștințele Isei că ei îi placea să danseze, inclusiv profesorilor de liceu. Astfel prima dată când s-a gândit să meargă la coregrafie a fost când a venit frumos la ea profesoara de religie cu pliantul în mână. Deși părinții ei ar fi preferat ceva mai practic pentru viitorul ei, și anume academia de poliție, Isa s-a dus unde a ghidat-o sufletul. Timp de 2 săptămâni și-a pregătit 5 coregrafii de dans pe stiluri diferite, pentru admitere. Unde a și intrat prima. De abea acuma începe partea grea.
Pentru început ea credea că o să facă doar cursuri de dans în mare parte, dar nu a fost așa. Era studentă la specializarea „coregrafie și artele spectacolului”. Facultatea era mult mai complexă pe cât ar fi presupus. Pe lângă coregrafie a avut materii precum: canto, scenografie, ateliere actorie, regie și multe altele. Din toate materiile a avut de învățat câte puțin care mai apoi să o ajute, inclusiv și pentru dansul contemporan, față de care nu era așa de sigură. Ea știa bine doar dansuri sportive, care a înțeles mai bine la facultate că sunt doar simple dansuri de consum, pentru cultura de masă. Acuma Isa aspira la mai mult.
Ieșit din zona de confort
Deși pandemia ne-a afectat pe toți, a avut și unele momente pozitive. Cum facultatea Isei acuma se desfășura online, trebuiau găsite noi metode prin care să învețe dans contemporan, fără a avea un profesor lângă ea care să îi explice ce nu e bine. Pentru examene a trebuit să se filmeze acasă la ea cu un stativ improvizat. Faptul că se afla doar ea singură într-o încăpere cu camera de filmat, a ajutat-o să scape de inhibiții. Cum încă nu era stăpână pe sine în dansul contemporan gândul că „lasă că nu mă vede nimeni” a făcut situația mai simplă. Se filma când dansa, se uita la filmare să vadă ce nu e în regulă, apoi dansa și se filma din nou. Este un proces migălos dar de succes. Isa a reușit cu pași mici să își iasă din zona de comfort.
Analiză pe text
Pentru un student poate fi un vis îndeplinit în realitate ca după bac să nu mai aibă de a face cu analiză pe text literar, pentru Isa nu a fost cazul. Unul dintre exercițiile ei preferate era lucrul pe text. Pe scurt, lua o poezie. O analiza un pic ca la școală: ce figuri de stil se răgăsesc, care e mesajul operei, ce sentimente sunt transmise. Apoi încerca să interpreteze această poezie prin intermediul dansului contempora. La fiecare vers spus de artist, ea trebuia să realizeze mișcări de dans care să îți transmită starea sau sentimentul respectiv. Cu alte cuvinte:
universul din spatele cuvântului și aducerea lui în corp, prin mișcare
Isabela Haiduc
Exerciții de imaginație
Dacă îți dorești poți să încerci și tu acest exercițiu de imaginație. Ideea este să te plimbi prin casă și să încerci să te prefaci că chiar ți se întâmplă ce scrie în următoarele rânduri.
Te plimbi prin casă liniștit, deschizi ușa și intri într-o pădure. Te plimbi în continuare și ți se face frig, tot mai frig pe măsură ce mergi mai mult. Se și întunecă afară, ți se face frică. Vrei să te întorci pe ușa pe care ai intrat dar nu mai e acolo. Râmâi dezorientat că nu ști pe unde să mergi acuma. Auzi și urlete de lup din spate, te ia frica și mai tare. Simți că te pândește lupul, ce vei face apoi?
Sună a joc de copii așa-i? Ei bine astfel de exerciții se realizează la artele spectacolului. Scopul acestui joc este de a încerca să intri în pielea personajului și să te gândești la tine ce ai face dacă ai fi în aceea situație. Un artist va încerca să fie expresiv prin expresia facială, limbaj nonverbal și paraverbal. Mișcările din dansul contemporan sunt sugestive. Fiecare pas, tremurat, ridicat de mână trebuie justificat. Trebuie să aibă un anumit scop care poate fi explicat de către dansator dacă cineva l-ar întreba.
Isa a avut parte de experiențe mai intense decât doar să își imagineze că se plimbă prin deșert de exemplu. În cadrul unui proiect de vară „Summer Dance Camp” desfășurat în China, tânăra timp de o lună s-a plimbat în diferite locuri precum deșert, labirint, câmp. Tocmai ca să înțeleagă mai bine cum poate interpreta prin intermediul dansului diferite scene, de exemplu: iarba în vânt sau mersul greoi prin deșert. Mai mult de atât, acolo coregrafiile de dans erau o combinație între dans contemporan și dans tradițional mongolez. Astfel Isa și-a însușit noi tehnici de dans.
Combinare dans contemporan cu concepte
Pe lângă facultatea, Isa a avut ocazia deosebită de a face parte într-un proiect numit „People, Power, Partnership” în cadrul căruia a și dansat la Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu. Acest proiect constă în adunarea a mai multot tineri din diferite țări care să realizeze spectacole în țările respective. Fiecare spectacol se axa pe a transmite un mesaj anume și a se afla în corelație cu obiceiurile din țara în care se desfășoară momentul. La evenimentul din Sibiu, Isa alături de celelalte persoane române au stat de vorbă cu regizorul pentru a înțele ce e specific aici. Iar pe baza opiniilor formate cu privire la ce reprezintă acasă pentru artiști se creea conceptul, tema și mai apoi coregrafia spectacolului. Iar tinerii care veneau din alte țări învățau obiceiurile de aici și se conformau. Spectacolul a fost unul de dans contemporan. Tema momentului este încadrarea în societate. Pentru a înțelege mai bine spectacolul am atașat acest link cu explicații din partea dansatorilor.
Puzzle
Piesa Puzzle, despre care am vorbit în introducere, a fost momentul potrivit în care Isa a putut să dovedească în fața spectatorilor cunoștințele și experiențele acumulate. Și-a ieșit din zona de comfort, acuma se descurcă pe dans contemporan. Din punct de vedere tehnic al coregrafiilor nu s-a pus vreo problemă. Chiar și așa încă avea multe de învățat. Deși s-a mai întâlnit cu situația de a combina mișcarea cu emoționalul, și aici au trebuit trecute câteva bariere. Exprimarea pe scenă a cauzat frustrări. De exemplu în termen de câteva secunde ea trebuia să treacă de la starea de scârbită la milă. Pentru a trece peste această provocare i s-a recomandat să asocieze situația cu experiențe personale.
În continuare
În continuare, Isa va face master pe coregrafie. După care va merge la ateliere de dans pentru a acumula noi experiențe. Deși licența la faculatate a terminat-o și a acumulat multe cunoștințe, ea consideră că este încă puțin.
cu cât înveți mai mult, cu atât realizezi că încă mai ai multe de învățat
Isabela Haiduc
Deși a terminat facultatea de coregrafie, ea își dorește să acumuleze cât mai multă experiență ca dansator. Cum face parte și din proiecte internaționale ea speră că pe viitor poate va exista șansa de colaborare. Iar când timpul va trece și se decide să râmână într-un singur loc se gândește ca și ea să ofere mai departe din cunoștințele sale generației tinere.
Deci dansul contemporan înseamnă…
Așadar, prin poveștile aflate mai sus, am înțeles că dansul contemporan reprezintă o modalitate de a exprima o stare sau un sentiment, prin mișcarea corpului și limbajul nonverbal. Fiecare mișcare are o intenție, are dorința de a ne transmite ceva anume. Cum înțelegem acel moment râmâne la interpretarea fiecărei persoane în funcție de starea, cunoștințele și experiențele de viață acumulate. Deobicei fiecare dans contemporan vine în completare cu încă ceva, fie că e combinație de mai multe stiluri de dans sau își dorește să abordeze o anumită problemă de natură socială sau psihologică.