7 piese de teatru pe care ar trebui să le citești, ca adolescent

Dacă ești născut după 2000, teatrul poate părea un subiect plictisitor. Texte clasice, de care ai mai auzit de sute de ori de-a lungul timpului și care nu te-au impresionat vreodată cu nimic. Lectura aia obligatorie de la ora de limba și literatura română care te-a făcut să nu mai vrei să citești teatru în viața ta. Totuși, teatrul e o zonă literară interesantă, iar o mare parte a teatrului modern se pretează pe ideile și creativitatea Generației Z.

1. „Avioane de hârtie” de Elise Wilk

„Avioane de hârtie” de Elise Wilk este un text ce aduce în discuție problemele cu care se confruntă tinerii de azi. Protagonistul este un băiat de 16 ani, Miki, hărțuit de colegi până în pragul disperării. Deși inițial problemele lui Miki sunt reprezentative pentru piesă, se conturează treptat portretul naiv al fiecărui personaj: aflăm detalii despre insecurități, frustrări, traume și dezamăgiri individuale. E o piesă despre singurătate, despre frici, despre „măștile” pe care fiecare dintre noi le purtăm, ca un sistem de autoapărare.

2. „DRAGĂ DOAMNĂ PROFESOARĂ” de Ludmila
Razumovskaia

O piesă despre liceu, profesori, teste, evaluări, dar și despre cât de multe căi de interpretare poate genera procesul de educație. Textul surprinde goana după note și calificative, așezată mai presus de moralitate.

Când o profesoară primește vizita neașteptată a unui grup de elevi, nimănui nu-i trece prin gând că această întâmplare ar putea lua o turnură imprevizibilă. Tinerii absolvenți, care și-au dat ultimul examen înaintea încheierii studiilor liceale, se află într-o situație, aparent fără ieșire. Treptat, devenim martorii unui proces de erodare a psihicului uman, printr-o înlănțuire de argumente machiavelic dirijate.

Ana Liliana Ilea

3. „almost, maine” de john cariani

„Almost, Maine” este un text de John Cariani care cuprinde alte 9 scurte situații dramatice din orașul Almost, statul Maine. Un cuplu, o priveliște nocturnă, un fost, o prietenie neașteptată, iubire, o oportunitate ratată, schimbări emoționale, căsătorie, speranță, apropiere. Cele 9 povestiri nu au, în aparență, vreo legătură. Fiecare cititor va descoperi esența textului „ca întreg” prin intermediul filtrului personal. Jucăușă, ba chiar suprarealistă pe alocuri, „Almost, Maine” e o lectură variată de care nu ai cum să te plictisești.

4. „Pisica verde” de elise wilk

Planurile acestui text sunt multiple – principalul fiind evadarea tuturor personajelor din viaţa reală într-una imaginară. Fiecare din cele 6 personaje are probleme în familie, sunt tineri lăsaţi sau scăpaţi de sub control. Asta îi face să-şi creeze această lume imaginară care, după cum o să vedem în acest text, nu aduce decât probleme. Pisica verde – un personaj fantastic – născut în mintea lui Dani, este cheia întregii poveşti.

Rareş Budileanu

Abordare specifică autoarei Elise Wilk, textul surprinde universul adolescentin și insecuritățile aferente acestuia. 6 personaje cu vârste cuprinse între 16 și 19 ani, care aparțin mai multor clase sociale, dar care trec prin aceleași iluzii și tumulturi. Comportamentele și manifestările personajelor sunt obișnuite şi nimic nu poate anticipa tragedia ce urmează să se petreacă.

5. „Gruesome playground injuries” de rajiv joseph

De-a lungul a 30 de ani, protagoniștii Kayleen și Doug se intersectează la cele mai bizare intervale. Cei doi prieteni din copilărie ajung să-și compare cicatricile, iar toate aspectele negative care îi afectează din punct de vedere fizic, nu fac altceva decât să îi unească din ce în ce mai mult.

Kayleen și Doug fac cunoștință la opt ani, în infirmeria școlii. Pe ea o chinuie stomacul. El a sărit cu bicicleta de pe acoperiș.
Se reîntâlnesc, nu mereu întâmplător, pe parcursul următorilor 30 de ani, ca să-și numere cicatricile de tot felul, într-o explorare reciprocă punctată de cruzime și tandrețe. Sunt doi prieteni legați pe viață de accidente, bandaje și fracturi, pentru care singurul răspuns imaginabil la întrebarea „Doare?” este „Mereu.” În relația lor, agonia fizică e mai importantă decât ar putea fi sexul.

Prezentarea spectacolului „Gruesome Playground Injuries”, așa cum figurează pe site-ul teatrului independent Apollo111

6. „Frig” de lars noren

„Cold” este o piesă dură care se încadrează în categoria de dramă, thriller, dark humor. Acțiunea surprinde câțiva adolescenți suedezi, profund naționaliști, în ultima lor zi de liceu. În același context, colegul lor de clasă, Kalle, de origine sud-coreeană, li se alătură în ceea ce se va dovedi a fi un slalom teribilist. Pe această cale, Lars Noren conturează „frigul” discriminării rasiale.

Tensiunea crește cu fiecare minut, simți pericolul și amenințarea, simți cum aerul vibrează de cruzime și de violență încă reprimată, simți electricitatea. […] Efectul este de mare impact. Ca o bombă care-ți izbucnește în față.

Monica Andronescu, Yorick

7. „Omul din cerc” de matei vișniec

Last but not least, ceva de Matei Vișniec, unul dintre cei mai cunoscuți dramaturgi români contemporani. Deși piesele lui Vișniec tind să fie destul de ambigue, „Omul din cerc” este o scriere scurtă, care se citește ușor. Construit pe structura unui scurt monolog dramatic, „Cercul” lui Vișniec poate fi comparat cu o bulă personală, în interiorul căreia te poți ascunde de tot ceea ce te sperie sau macină. Interiorizarea e portretizată ca fiind atât un adăpost, cât și o capcană.

Când eşti în interiorul cercului nu simţi nici frica, nici foamea şi nici durerea. Chiar şi timpul se opreşte. Te scufunzi pur şi simplu în abstracţie ca într-un vis protector. Devii centrul cercului.

Matei Vișniec