Un “Ce-a fost și ce-a ajuns” al Youtube-ului românesc

Puțini vor fi aceia care vor confirma că navighează pe teritoriul românesc al YouTube-ului din 2011 până în prezent. În ultimii ani s-au schimbat multe în ceea ce privește YouTube: comunitățile, tipurile de conținut și creatorii de conținut care sunt promovați cel mai des – cu sau fără controverse la mijloc. În prezent avem… ce avem, dar cu toate astea, minăm să găsim și ceva mai palpitant. Dar întrebarea ar fi, cum am ajuns în punctul acesta, în care cuvântul YouTube este asociat cu fraza “ce-a fost și ce-a ajuns”?

Înapoi la origini

YouTube-ul în România a început să ia amploare în 2011, când canale precum Doza de Haș, iRaphahell, MaxInfinite și multe altele, apăruseră cu primele videoclipuri. Doza de Haș este proiectul lui Mihai-Alexandru Hash, bazat pe formatul mini-emisiunii =3 (Equals Three) a lui Ray William Johnson.

Ceea ce a diferit Doza de Haș de =3 a fost în mod cert, limba în care sunt prezentate filmulețe amuzante virale pe Internet în fiecare săptămână + o oarecare interacțiune cu comunitatea formală de fani la acea vreme, când pentru fiecare episod, comunitatea însăși putea filma o scurtă introducere pentru fiecare viitor episod.

Apariția Dozei de Haș pe YouTube a stârnit o teorie care presupunea că, în viitor, lumea va renunța la emisiunile TV în favoarea conținutului pe Internet – ceea ce s-a și întâmplat, în mare parte.

Ulterior, canalele de gaming își sporesc activitatea, MaxInfinite și iRaphahell fiind 2 dintre cei mai “vechi” creatori de conținut pe YouTube din România. De-a lungul anilor, ambele canale au crescut aproape într-un ritm egal – și creșterea continuă. Ceea ce ofereau aceste 2 persoane, care la rândul lor au inspirat mai mulți creatori de conținut actual existenți, era un conținut prin care se jucau orice joc apăruseră nou pe piață sau care exista deja. Lumea obișnuiește să urmărească “oameni care se joacă jocuri” pentru unica lor personalitate pe care o prezintă în timpul jocului, fiind reprezentată prin momentele de fericire, furie, amuzament, lucruri care diferă de la un creator de conținut la altul.

“Salut și bine te-am găsit pe vlog-ul meu!

Ulterior apar primii vloggeri – Bianca Adam (anterior Tequila), Șelly, Anca Broasca și mulți alții. Vlogging-ul, în teorie, e un blog, dar în format video, în care o persoană se filmează povestind întâmplări din viața lui, sau interacționează cu comunitatea pe care și-o formează în timp. În ciuda faptului că vlogging-ul a devenit un trend în acele timpuri, doar câțiva au reușit să iasă în evidență – tot datorită unei personalități unice și creativitatea pe care o arată prin videoclipurile lor.

Youtuber ca artist și vice-versa

Ajungem în prezent unde tehnologia e la cele mai înalte standarde – deocamdată. Ajungem în punctul în care din ce în ce mai mulți români, în special tineretul, adoptă ca formă de consum videoclipurile de pe YouTube mai repede decât conținutul difuzat la TV. În tot acest timp, apar noi creatori de conținut pe platformă, în timp ce creatorii de conținut vechi își mențin pozițiile cu idei noi sau adoptate de peste ocean. În ultimii 2 ani, au luat amploare tipuri specifice de conținut cu care comunitatea s-a obișnuit oarecum și pare că cere continuu. Este vorba de muzica pe care vloggerii o compun sau disstrack-uri, acele genuri de piese prin care cineva insultă pe altcineva, dar cu scopul de divertisment.

“ORICE VLOGGER ARE ACCES LA MICROFON”

Curentul imens dinspre Occident care include tipurile de conținut menționate anterior au dus la fuziunea așa-ziselor “gang-uri” – în culturile trecutului acest termen avea altă semnificație, în timp ce acum orice formație este numită în mod liber “gang”. 5GANG este primul și probabil cel mai influent act de acest gen care s-a format pe platformă în România. Uniunea a 5 vloggeri cu direcții fie diferite sau comune – Șelly, GamiOS, Diana C, Exploit și Pain (anterior a luat parte Vasco Tătaru) a dus la nașterea unei trupe care a marcat într-un fel sau altul anul 2018. Dar nu se oprește aici: au adoptat, de asemenea, și alți vloggeri această idee, ceea ce a surpat puțin expunerea altor creatori de conținut pentru o perioadă de timp.

Există, însă, controverse cu privire la aceste piese pe care vloggerii le compun. În general, versurile sunt alcătuite din cuvinte frecvent reciclate, iar mesajul principal este evidențierea unuia sau mai mulți indivizi într-o clasă socială mai ridicată față de societatea comună. În ciuda faptului că youtuberii mereu declarau că aceste piese / videoclipuri sunt create pentru divertisment, nu încape îndoială că aceștia nu și-ar dori și un câștig financiar de pe urma muncii realizate.

Cât de bine sau rău influențabil e youtube-ul pentru copii?

Probabil cel mai discutabil aspect din ultimii ani este modul în care copiii, de la vârste fragede în special, devin influențați de conținutul de pe YouTube. Există cazuri în care copiii preiau anturaje de la specifici creatori de conținut, își schimbă comportamentul din bine în rău – sau vice-versa – față de familie, prieteni, sau limbajul în general.
Codrin Bradea nu este neapărat un exemplu rău în acest sens, din contră, el reprezintă un balans între 2 opinii generale formate de-a lungul existenței sale pe YouTube. Înainte de toate, Codrin Bradea a fost încă de la început, aceeași personalitate pe care lumea o vede și acum. A promovat subtil libertatea de exprimare de orice natură, chiar dacă aceasta avea deseori necesitatea folosirii unui limbaj mai mult sau mai puțin explicit – de aici reies punctele contra, deoarece copiilor li se întipărește în cap că înjuratul excesiv e o putere. Cu toate acestea, un creator de conținut nu-și asumă neapărat răspunderea pentru mesajul pe care-l răspândește sau în ce mod acel mesaj se întipărește în mintea formală a unui copil.

Poate youtube-ul, însă, să ofere suport educativ?

Din fericire, YouTube-ul este folosit și ca instrument de educație, nu numai pentru tineret, ci pentru oricine care-și formează o pasiune pentru un domeniu specific.

În toamna anului 2010, un canal de YouTube denumit CreativeMonkeyz apare din senin cu un serial de animație care a făcut rapid înconjurul întregii țări – RObotzii. Grupul format de Codin și NinjaRamo are ca scop principal educația în domeniul artistic și divertisment prin diversele tipuri de conținut create de ei. Cei doi și-au dorit să implementeze un sistem de educație pentru tinerii pasionați de artă grafică, animație, ilustrație, montaj audio-video și nu numai. În 2018, apare proiectul PUNCT, prin care CreativeMonkeyz dorește să ofere cursuri pentru toate cele menționate anterior. Există, de asemenea, și tutoriale video publicate pe YouTube de către cei doi, apărute în primele luni de la apariția numelui CreativeMonkeyz pe Internet.

Un al doilea bun exemplu privind aspectul educativ al platformei poate fi Elekes Levi. Lansându-și canalul tot în toamna anului 2011, Levi este creatorul unei emisiuni proprii numite Friend Show. Prin emisiunea sa, Levi crează povești motivaționale pentru dezvoltarea personală a tinerilor, întărirea unor perspective sau o altă formă de educație pe care școala românească nu pare să o aplice.

Levi este cunoscut ca fiind primul creator de conținut din România care a introdus sistemul de parteneriat cu YouTube, astfel introducând reclamele pe videoclipuri din urma cărora un creator de conținut poate dispune de venituri. Tot el a devenit impresarul digital al trupei B.U.G. Mafia, oferindu-le oportunități de interacțiuni mai ridicate cu fanii lor sau de câștiguri mai multe. Dar mai presus de toate, Levi și-a format prezența pe YouTube mulțumită discursurilor motivaționale pe care acestea le susținea, în funcție de o întrebare din partea comunității sale, sau un subiect de care acesta era apăsat cel mai mult.

Ce urmează să “vizionăm”?

Acum suntem cu toții parte a unei ere în care avem acces la tone de informații care ne pot ajuta în viață – sau nu. YouTube-ul, în momentul actual, reprezintă un balans al mai multor opinii și întâmplări. Nimeni nu poate interzice ce alege un om să vizioneze sau să încarce – aplicându-se, totuși, termenii și condițiile de utilizare ale platformei. Lumea caută lucruri noi, creatorii de conținut caută, crează idei noi de conținut pentru consumatori, iar consumatorii decid în final, ce rămâne și ce dispare. Nimeni nu poate spune cu certitudine dacă platforma este un pericol pentru educația copiilor, dacă este un instrument de propagandă sau de promovare a unor acțiuni mai puțin legale în lume. Dar asta va rămâne un aspect de văzut de acum și în viitor.

Deocamdată, se poate spune doar atât: E bine, e frumos, dar e aglomerat… foarte aglomerat.