Plecatul în străinătate: schimbări în viața copilului
Plecarea părinților la muncă în străinătate are un impact negativ asupra statutului emoțional al copilului deoarece este o schimbare majoră, care se produce abrupt și care durează luni, sau chiar ani. Tocmai din acest motiv, de foarte multe ori părinții hotărăsc să ia și copiii cu ei atunci când pleacă în străinătate iar de acolo începe procesul de adaptare și schimbare în viața copilului.
Gândindu-mă la acest subiect, am găsit persoana potrivită care a trecut exact prin această situație și m-a ajutat cu niște răspunsuri.
“Având în vedere că am plecat cu familia mea în Spania la o vârstă fragedă, eu fiind născută și crescută în România, a fost o schimbare majoră pentru mine.”
Acestea au fost primele cuvinte cu care Sorina Duma a început discuția când i-am spus câte ceva despre subiect și ce mă interesează să știu.
În primul rând, am discutat despre care a fost motivul plecării. Principalul motiv pentru care a plecat a fost din cauză că părinții ei munceau la o fabrică din Mediaș, orașul ei natal, iar aceasta urma să se închidă. Prin niște cunoștințe, tatăl ei a găsit o posibilitate să plece la muncă în străinătate, a acceptat să meargă iar mai apoi a hotărât împreună cu mama ei că vor pleca toți acolo.
O primă impresie, văzută prin niște ochi de copil:
“La început, refuzam să vorbesc, să mă duc la școală, plângeam non-stop. Nu înțelegeam limba, nu puteam vorbi cu nimeni, aveam doar 6 ani, totul era mult prea nou și brusc pentru mine. Fiind un copil care avea nevoie de atenție, de joacă și de prieteni, a fost greu pentru mine, inițial mă simțeam oarecum exclusă.”
Un alt lucru care m-a interesat a fost cea anume a ajutat-o pe Sorina să se adapteze. Ea mi-a răspuns că după ceva timp, a avut noroc cu o profesoară care poate spune că a fost ca o mamă pentru ea. A fost foarte deschisă și caldă cu ea și a ajutat-o foarte mult să se adapteze și să învețe o mulțime de lucruri. Ulterior începuse și școala, învățase limba și își făcuse și câțiva prieteni.
Un fapt care i-a rămas în minte Sorinei, pe care nu o să îl uite niciodată și pe care îl va aprecia mereu sunt oamenii de acolo în sine:
Erau niște oameni super deschiși la mine și niciodată în 8 ani de zile cât am locuit acolo nu s-a arătat cu degetul spre mine pentru că eram româncă sau puțin mai diferită față de ei.
În cazul ei, avantajele pe care le-a remarcat sunt tot legate de oameni, și anume faptul că ei te înțelegeau mereu, nu săreau să te judece, erau foarte deschiși și înțelegători. “Bine, oricum eram doar un copil și nu înțelegeam eu foarte multe însă acest aspect chiar nu putea fi trecut cu vederea.” mai spune ea.
Iar în cazul dezavantajelor, în mod clar faptul că petrecându-și 8 ani din viață acolo nu s-a mai prea pus accent pe țara ei natală și pe obiceiuri și tradiții. Ei erau axați pe prezent, să învețe limba spaniolă, să se adapteze mediului celor de acolo de viață și uite așa au cam neglijat țara lor de suflet.
“Nu am mai prea vorbit limba română, ne obișnuisem toți să vorbim în spaniolă, și de sărbători să nu mai zic, nu pot compara tradiția din România, de acasă, cu cea din Spania, păi să le fi spus celor de acolo că ți-e poftă de sarmale, își făceau cruce!”
Cum ai descrie plecatul în străinătate per total?
“Sincer per total nu pot spune niciodată că a fost ceva neplăcut, ba din contră, m-a ajutat să mă dezvolt și odată ce m-am adaptat lucrurile au decurs chiar bine. Însă pe de altă parte sunt conștientă că un caz ca al meu este unul fericit, dar sunt nenumărate cazuri unde familiile pleacă cu copiii în străinătate iar aceștia nu se pot acomoda sub nicio formă și le este greu atât copiilor, cât și părinților.”
Sorina la vârsta de 11 ani, în Spania 
Bineînțeles, nici pentru părinți nu este deloc ușor să ia așa o decizie, mai ales când copilul lor este la mijlocul acesteia, am discutat cu mama Sorinei despre cum s-a simțit ea, în calitate de părinte:
“A fost foarte greu pentru noi să ne punem propriul copil într-o asemenea poziție, ca și părinte e normal să îl pui pe el pe primul loc, și te întrebi cum va trece prin asta, dacă o să îi fie bine, dacă o să se descurce și o mulțime de alte gânduri, însă la momentul respectiv nu am avut de ales. Mă bucur însă că fata mea a reușit să se acomodeze, pentru mine fericirea ei e pe primul loc.”
Decizia de a pleca peste hotare este una provocatoare și uneori riscantă, implică cheltuieli și beneficii, necunoaștere și schimbare. Pentru părinți, este o decizie dură deoarece mereu se gândesc în primul rând la binele copiilor și conștientizează câte riscuri trebuie să își asume.
